"Privirea retrospectivă nu este paseistă și nici măcar nostalgică. Este doar o oglindă pe care o pui în fața contemporanilor în care aceștia să se vadă mai bine și să își măsoare, mai adecvat, performanțele sau lipsa acestora. Trecutul devine spațiu de responsabilizare a prezentului, iar figurile ilustre ale momentelor astrale - inovatori morali. De aici apelul la 27 martie și 1 decembrie 1918. Tăcerea asupra acestor evenimente istorice nu măsoară în nici un caz irelevanța acestora, ci lipsa de anvergură a elitelor, politice sau nu, actuale. De pe ambele maluri ale Prutului", se arată într-o analiză realizată de Dan Dungaciu și Petrișor Peiu, pentru Adevărul.
"Aceasta este atmosfera textului care urmează și maniera în care va fi abordat subiectul. Vom vorbi despre România și Republica Moldova astăzi având în fundal evenimentul astral de acum 99 de ani. Vom aborda evoluțiile de peste Prut din perspectivă politică, identitară și economică. Verdictul este o criză societală profundă - nu doar economică sau (geo)politică.
Vom încheia prin a prezenta comparativ relația dintre cele două state și ce ne poate aștepta în continuare. Acest text nu este în nici un caz o propagandă pentru Unire. Este doar o discuție realistă despre ce se petrece acum în Republica Moldova și despre șansele cetățenilor Republicii Moldova de a avea acces la o prosperitate relativă în comparație cu situația lor de acum.
Dacă nu se va petrece nimic în viitorii ani, Republica Moldova va rămâne un spațiu de frontieră, un „no man's land”, teritoriu fără viitor strategic, depopulat, abandonat de populația cea mai activă, inovativă și talentată. Tendințele de abandon începute la finele anilor 90 se vor amplifica și vor cuprinde în special și clasa mijlocie, atâta câtă mai este ea pe malul stâng al Prutului. Nici un „lider providențial” nu va fi capabil să schimbe această realitate.
Ce se întâmplă acolo? Două narațiuni care se bat cap în cap
Politic, Republica Moldova este sfâșiată între Est și Vest. E deja o platitudine. Dacă asta ar fi singura sfâșiere a tinerei republici născute din cenușa URSS-ului ar fi încă bine. Din păcate, nu e doar atât. Suntem astăzi într-o situație fără precedent, în care Vestul este asumat în forme aproape perverse, neiteligibile, deseori. De aici și două feluri de discursuri despre „europenizarea” Republica Moldova, ambele cu o doză de adevăr parțial în ele, dar ireconciliabile și confruntaționale.
Primul discurs aparține celor care laudă și susțin actuala guvernare de la Chișinău. Aceștia accentuează, optimist, că s-a reușit în ultimul an stabilitatea republicii și evitarea unei crize de proporții. După anii de cădere economică și de prăbușire de imagine fără precedent (furtul miliardului, arestarea premierului, mișcări de protest în stradă etc.), majoritatea Parlamentară și guvernamentală care pivotează în jurul Partidului Democrat (PD) și a liderului acestuia, ar fi reușit să stabilizeze republica, să o readucă în dialog cu reprezentanții europeni, să îndeplinească condițiile politice minimale și să o facă finanțabilă. Susținătorii acestui punct de vedere declară că RM se menține pe cursul european, deci eventuale turpitudini politice interne și o criză de imagine a liderului PD sunt minore față de avantajul geopolitic major.
Nu numai că RM menține vectorul Vest, dar se luptă cu Igor Dodon, pe care l-ar ține în șah și, mai mult, se confruntă fățiș cu Federația Rusă. Se invocă entuziast demantelarea unei vechi rețele rusești de spălare de bani („Landromatul rusesc”), disputele diplomatice cu Moscova (note de protest etc.).
Chișinăul oficial – mai puțin președintele – își face datoria, luptă împotriva corupției, a spălării de bani, menține vectorul european și face ce trebuie să facă, în ciuda unei prese proaste și a unor percepții eronate și excesive. De unde și concluzia: România trebuie să colaboreze cu RM într-un soi de „bussines as usual” și să sprijine viteaza republică care face reforme și se luptă cu colosul din Est", se mai arată în analiza citată.
Citește mai mult pe adevărul.ro
