Modul în care Viktor Orban a înțeles să marcheze momentul Revoluției din 1989, venind la Timișoara ca invitat al lui Laszlo Tokes, nu m-a surprins. Este tipic pentru liderul maghiar să atace frontal orice moment simbolic. Numai că de data asta a cam sărit calul, după părerea mea. Și cum toată lumea tace, cred că este cazul să spunem câteva lucruri.
Iată fragmentul din discurs care m-a făcut să scriu acest editorial: ”Suntem aici să aducem omagiile noastre în faţa domnului episcop Laszlo Tokes, noi, aceia care am bătut câte un cui în coşciugul comunist. Sistemul comunist a fost bazat pe minciună, a fost conceput în păcat şi a fost momentul să se termine odată, dar de ce în Decembrie 89 şi nu mai devreme sau mai tarziu? Nu ştim. Dar ştim că putem spune cu certitudine că dacă un tânăr preot reformat nu se întorcea împotriva puterii, atunci acea scânteie ar fi trebuit aşteptată mult mai mult, aşa că cinste lui Laszlo Tokes.
Trebuie să mai spun câteva cuvinte şi despre faptul că vedem toate tertipurile prin care au încercat să îl reducă la tăcere şi dubiile şi suspiciunile care l-au urmat. Nu există schimbare politică care de pe o zi pe alta să transforme un câmp de mătrăgună într-un câmp înflorit. Patru decenii şi jumătate nu pot rămâne fără repercusiuni. Am venit aici pentru că suntem datori cu rostirea adevărurilor şi suntem datori actorilor cum a fost Laszlo Tokes”, a spus Viktor Orban.
Aș nuanța foarte mult modul în care premierul ungar încearcă să confiște momentul România – 1989 în beneficiul său. Au trecut 30 de ani de la acel moment, iar lucrurile au început să se vadă cu o claritate din ce în ce mai mare. Putem afirma unele lucruri, fără a mai fi nevoie să speculăm.
Ungaria, cea dinainte de 1989, a avut o implicare foarte activă în pregătirea loviturii de stat din România. Majoritatea celor care au constat acest lucru consideră că în spatele acestui activism stăteau intenții revizioniste. Posibil, dar să lăsăm evenimentele anului 1989 să vorbească.
Ungaria se implică în răsturnarea lui Ceaușescu
O să vă redau câteva elemente extrase din cartea „1989 – Dintr-o iarnă în alta” a lui gen. br. (r) Aurel I.Rogojan. Care sunt confirmate de documente istorice din arhiva CNSAS și cele din arhivele de stat, plus memorialistica și studiile ultimilor ani.
„Organizaţia „România Liberă”, creată în septembrie 1987 de Brigada „România” a Securităţii Republicii Populare Ungaria – în numele unui comitet condus de economistul Marin Roşca, plecat din Timişoara – a fost de factură mediocră sub toate aspectele, fiind manipulată de „Forumul Democrat Maghiar” (…)
La 8 iulie, are loc la Bucureşti întâlnirea la nivel înalt a statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, prilej cu care, într-o întrevedere bilaterală, facilitată de Gorbaciov, conducerea ungară – Nyers Rezső, Németh Miklós şi Horn Gyula – susţine că Transilvania nu aparţine României şi ameninţă că va internaţionaliza problema maghiarilor din România.
Anterior, în decembrie 1988, conducerea duală iugoslavă – Loncear şi Dizdarevici – a avut un schimb de replici acuzatoare cu Nicolae Ceauşescu în chestiunea Banatului, urmată de întreruperea întâlnirilor bilaterale anuale.
În august 1989, agenţi de informaţii ai Departamentului Securităţii Statului (DSS), infiltraţi în cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raportează primele date în legătură cu pregătirea unor formaţiuni de luptă (gherilă urbană) care aveau misiunea de a acţiona în România pentru crearea pretextelor unor evenimente în consens cu evoluţiile din Polonia şi Ungaria, ulterior şi din Cehoslovacia, R.D. Germană şi Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov şi George Herbert Bush şi, pe de altă parte, de François Mitterrand şi Helmuth Kohl, având şi binecuvântarea Sanctităţii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.”(…)
Este doar un mic fragment din ceea ce se poate numi participarea Ungariei la pregătirea evenimentelor din decembrie 1989.
Dar dacă tot s-a rostit numele lui Laszlo Tokes, este cazul să facem o mică precizare: pastorul reformat a acționat sub stricta coordonare a serviciilor de informații maghiare, AVO/AVH, similare Securității.
Documente și fapte care atestă colaborarea lui Laslo Tokes cu AVO/AVH, serviciul de informații maghiar
Voi începe cu Nota Departamentului Securității Statului nr. 00262/22.11.1989 – Reuniunea de la Paris convocată din iniţiativa preşedintelui Franţei: „În contextul poziţiilor comune şi a acţiunilor concertate ale SUA şi URSS, cu privire la România se preconizează (…) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare (…)”. (n. Aurel Rogojan – Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat László Tőkés?! Anterior – deşi au fost dovedite acţiunile ilegale împotriva securităţii statului săvârşite de László Tőkés, atestate şi de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitanţe olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsă în plafoniera autoturismului cu care călătoreau legăturile sale din Ungaria, Nicolae Ceauşescu nu a aprobat sesizarea instanţei de judecată).
La ce face referire Aurel I. Rogojan? La un eveniment petrecut pe data de 20 noiembrie 1989.
Atunci László Tökés este condus la Miliția economică, unde căpitanul Viorel Bucur îi prezintă chitanța pentru primirea sumei de 20.000 lei, scrisă de Tökés, document confiscat la granița cu Ungaria de autoritățile vamale. În fapt Viorel Bucur era un ofițer de Securitate care documentase legăturile dintre László Tökés și serviciile de informații maghiare, Államvédelmi Hatóság. Numai intervenția lui Nicolae Ceaușescu a blocat orice acțiune în instanță.
Puteți vedea cum stau lucrurile și din ceea ce relatează istoricul Alex Mihai Stoenescu atunci când discută rolul lui Laszlo Tokes în cartea sa, „Istoria Loviturilor de Stat din România”.
Cazul László Tökés : „Atitudinea iredentistă, extremist maghiară, s-a manifestat timpuriu, după ce tatăl său a dus un adevărat război cu liderii și enoriașii propriei sale Biserici, iar activitatea de agent s-a putut identifica cu probe numai în ultimii ani, 1988-1989. Laszlo Tokes nu a reprezentat un subiect de interes pentru Securitate, fapt care atestă cauza religioasă internă, ierarhică și personală a preocupărilor sale timpuriu protestatare. (…)
Dosarul Securității insinuează că scopul real al atacurilor la adresa celor doi episcopi era ascensiunea lui Istvan Tokes într-o poziție de conducere. În timpul audierilor la Comisia senatorială, colonelul Gheorghe Rațiu, fostul șef al Direcției I, avea să declare: „Tokes Laszlo a fost agent, iar Papp Laszlo, episcop, tot un agent al serviciilor secrete maghiare. A avut sarcina să-l șicaneze pe Tokes. De două ori la Direcția Cultelor i-am spus lui Papp Laszlo să-l lase în pace pe Tokes, dar el nu s-a conformat”.
Interesul Securității pentru Laszlo Tokes apare cu adevărat abia în iarna anului 1985, deoarece atunci a primit informația, pe calea spionajului extern românesc, că Tokes este în vederile iredentei maghiare.”
Întreg articolul poate fi citit aici.
Dar nu este singura dovadă.
Mărturia fostului șef-adjunct al Securității Timișoara, Radu Tinu:
„Fără a greși am spus-o în 8 martie 1990 și pot afirma și azi că Tokés László nu a fost împotriva lui Ceaușescu, ci împotriva României. Cultivat și inteligent, ambițios, extremist, T.L. a confirmat prin atitudinea sa postdecembristă că măsurile informati-operative luate împotriva sa au fost îndreptățite, legale. Cazul său, tipic de trădare, a fost, zic eu, lucrat cu profesionalism. Nefinalizarea lui prin arestare în momentul în care aveam dovezile trădării – chitanța olografa pentru 20. 000 lei (atentie! în ’89 octombrie) și două pagini cu informații, toate găsite la ieșirea din țară la doi cetățeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din țara vecină, s-a datorat lui N. Ceaușescu care nu a aprobat măsura propusă de noi, având în vedere situația politică, internațională din momentul respectiv”. („Timisoara, no comment!”, Editura Paco, Bucuresti, pag. 19 )
Aceste elemente succinte au rostul de a spune și cealaltă parte a poveștii. Pentru că sunt mulți cei care nu știu sau nu au apucat acele vremuri.
În primul rând, de a demitiza rolul lui Laszlo Tokes, în fapt un agent provocator al serviciilor de informații din Ungaria, menit să completeze tabloul deciziei URSS&Co de a-l răsturna pe Nicolae Ceaușescu.
În al doilea rând, de a spune că Revoluția din 1989 a fost rodul revoltei poporului român, sătul de mizerie și minciună. Iar acest lucru este mai mult decât un fapt istoric.
În al treilea rând, de a demonstra că adevărul istoric nu poate fi acoperit de minciuni oficiale. Sau de tăcere.
P.S. În numărul următor al Evenimentului Istoric, cel care va fi de vineri la chioșcurile de ziare, vom publica un document din 1992 care dezvăluie implicarea Ungariei în Revoluția din 1989. Nu vă rămâne decât să-l citiți singuri!
P.P.S. Pentru că tot vorbeam despre curajul Europei Libere, vă redau un fragment din materialul lor, pentru a înțelege semnificația discursului premierului Ungariei:
„(…)așa cum venirea premierului ungar la Timișoara pentru omagierea pastorului de la care a pornit Revoluția înseamnă și inaugurarea simbolică a Anului Trianonului.
Maghiarii comemorează anul viitor 100 de ani de la semnarea Tratatului de a Trianon (4 iunie 1920) prin care, în urma Primului Război Mondial, Ungaria a pierdut mai mult de trei sferturi din teritoriul pe care îl administrase în perioada imperiului Austro-Ungar. Venind la Timișoara pentru marcarea celor 30 de ani de la căderea comunismului, premierul conservator al Ungariei, promotor al iliberalismului ca ideologie de stat, vrea să arate cât de important a fost pentru Budapesta evenimentul din 1989 și cât de mare a fost contribuția adusă atunci de un ardelean de limbă maghiară, marginalizat între timp de elita politică de la București.”
Articol preluat din evz.ro
