”Sunt o mare mincinoasă. Da, sunt, când aș vrea să spun ce gândesc și totuși n-o fac de teamă că aș putea fi înțeleasă greșit sau că ar deranja pe cineva. (Oricum am deranjat deja :))

Sunt o mare mincinoasă când tac. Și nu tac pentru că nu am nimic de spus. Tac pentru că așa îmi sunt educația și caracterul. Ultimele săptămâni au scos la iveală, din nou, faptul că toată lumea are o opinie și că majoritatea se simte datoare s-o exprime, în orice fel consideră. Virulent, vehement, vocal, virtual, în toate modurile. Fără noimă sau argumente, multe sunt doar păreri subiective și atât. Sigur că mă pot ascunde sub stereotipuri ca "haters gonna hate" sau "câinii latră..." și să-mi văd de drum. Dar înainte de a pune jos piciorul, chiar vreau să lămuresc câteva aspecte și să spun unele lucruri. Pentru cui îi pasă (aparent sunt mulți).

Why take everything you see?

Am muncit. La fel ca oricare alt concurent. Ba nu, mai mult! De ce? Pentru că știam că sunt sub o mare lupă, pentru că simțeam că reprezint și visurile multor oameni care au înțeles ce fel de luptă port, fără ca eu să le spun în cuvinte. Am luptat pentru a trece de bariera unei cariere trecute, pentru dreptul de a mă face auzită cu totul altfel decât am putut-o face vreodată, din varii motive. Și știți ce? Am făcut-o! În ciuda celor care m-ar fi oprit, dacă ar fi putut. Și de ce? Doar pentru că nu au înțeles că oricine are nevoia și dreptul de a se reinventa, de a-și schimba situația. Nu sunt o victimă. Și nu sunt nici erou. Sunt doar un om care, prin propriile puteri, o ia de la început și se expune unui public care are posibilitatea de a-l judeca după bunul plac. Let them hate me, hit me, hurt me, nail me to their tree...

Eu am spus totul prin piesele pe care le-am cântat cu multă dragoste și emoție. Pentru cine e deschis să priceapă.

Toată experiența asta m-a întărit și mi-a dăruit lucrul de care aveam cel mai mult nevoie: încredere.

Încredere că mai sunt multe suflete frumoase, că prejudecățile pot fi doborâte, că muzica înseamnă emoție și dăruire totală, că imposibilul este doar pentru cei care nu încearcă. Încredere în mine? Lucrez la asta.

This is me. Let me live!

Am pornit în această emisiune cu multă nesiguranță și frică. O frică viscerală, copleșitoare, paralizantă. Nu știu dacă mulți au putut vedea asta în ochii mei, dar o spun eu aici pe șleau.
Pentru că mie îmi pasă! Simt, mă doare și mă consum pentru răutăți gratuite, pentru lovituri sub centură, pentru meschinării ieftine. Da, știu, nu trebuie. Dar asta sunt eu și v-o spun și vouă.

În fiecare zi trebuie să-mi repet că e dreptul meu să fac totul pentru a-mi trăi viața după cum simt s-o fac.

Cristina Bălan a câştigat "VOCEA ROMÂNIEI"