Mari sfinți sunt pomeniți, pe 27 aprilie, în calendar.
Ortodoxe
Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului (Harți)
Greco-catolice
Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului. Harți
Romano-catolice
Sf. Zita, fc.
Sfântul Apostol Simeon este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 27 aprilie.
Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului și Dreptului Iosif, și al Mariei. Ajungând el în vârstă și auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, a crezut Într-însul.
"Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, (Sfântul Simeon - n.a.) a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblând prin cetăți și prin sate, învățând și făcând minuni; luminând popoarele cu lumina sfintei credințe și pierzând întunericul închinării idolești" ("Viețile Sfinților").
Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinții Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov.
Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creștin.
"În timpul acela era prigonire de la împărații Romei, asupra seminției lui David și asupra celor ce credeau în Hristos. Și erau cercetați cu dinadinsul pretutindeni, când se afla cineva din neamul lui David și se pierdeau, ca nici urmă din acea seminție împărătească să nu rămână între evrei, ci să stăpânească veșnic împărații Romei pământul iudeilor. Asemenea și cei ce credeau în Hristos erau chinuiți și uciși, pentru ca zeii păgânești să fie cinstiți prin toată lumea" ("Viețile Sfinților").
Sfântul Simeon avea mai mult de o sută de ani atunci când a fost reținut din ordinul guvernatorului roman și după multe chinuri, fiind pironit pe cruce, ca și Hristos Domnul, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
