Sărbătoare 10 ianuarie. Mari sfinți sunt pomeniți în calendar. Zi cu însemnătate aparte pentru credincioși

Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei

Greco-catolice
Sf. Grigore de Nissa; Sf. cuv. pr. Marcian; Sf. ep. Domețian

Romano-catolice
Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română în ziua de 10 ianuarie.

S-a născut în 1816, în satul Calapodești, azi în județul Bacău, numit din botez Alexandru Luchian. La 20 de ani, s-a călugărit și a intrat în obștea Mănăstirii Căldărușani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a viețuit 15 ani.

La Muntele Athos a învățat rugăciunea inimii, smerenia și ascultarea desăvârșită. După perioada petrecută la Schitu Lacu, s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.

În 1860, la aproape 20 de ani de viață trăită în Sfântul Munte, a revenit în Moldova, la mănăstirile din preajma Iașilor. Văzându-se însă împresurat de mulți credincioși, căci numele lui se făcuse cunoscut în toată țara, după trei ani a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la Lavra Pecersca.

A ajuns apoi la mănăstirile din nord, uimind pe toți cu sfințenia vieții lui. De aici, auzind de vestita Mănăstire Valaam, unul dintre cele mai mari centre monahale din Rusia, aflată pe o insulă din Lacul Ladoga, Cuviosul Antipa, iubind liniștea și înstrăinare, în anul 1865 s-a așezat în această mănăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiți, lucrători neîntrecuți și dascăli iscusiți ai rugăciunii lui Iisus.

După o vreme, datorită practicării intense a rugăciunii inimii și a posturilor aspre, se învrednicește de haruri deosebite, săvârșind numeroase minuni. La 10 ianuarie 1882, a trecut la cele veșnice. Canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților în urma ședințelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.

Sfântul Ierarh Grigorie, episcop al Nyssei, pomenit în calendarul creștin ortodox la 10 ianuarie, a fost frate al Sfântului Vasile cel Mare.

La fel ca și fratele său, Sfântul Grigorie a primit o educație strălucită în cele mai cunoscute școli ale vremii. A fost căsătorit, iar soția sa, Teozva, atunci când Sfântul Grigorie a fost hirotonit preot, a fost sfințită diaconiță, slujind bolnavilor și îngrijind de cei săraci.

După moartea soției, Sfântul Grigorie a fost ridicat la treapta episcopiei, în Nyssa, Capadocia. A fost izgonit din scaunul episcopal de împăratul Valens (364-378), care îmbrățișase erezia ariană.

Sfântul Grigorie a participat la lucrările Sinodului II Ecumenic, în anul 381, întărind credința în dumnezeirea Duhului Sfânt.

Se spune despre Sfântul Grigorie al Nyssei că semăna foarte mult cu fratele său Sfântul Vasile, însă era cărunt și puțin mai vesel.