Sărbătoare 1 februarie. Mari sfinți sunt pomeniți în calendar. Zi cu însemnătate aparte pentru credincioși

Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului;
Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua și Felicitas

Greco-catolice
Sf. m. Trifon

Romano-catolice
Sf. Veridiana, fc.

Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 1 februarie.

S-a născut din părinți creștini, într-un sat, Campsada, din provincia Frigia (veche regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici). A trăit în timpul împăraților romani Gordian (238-249) și Deciu (249-251).

În timpul vieții sale, s-a făcut cunoscut pentru puterea dăruită de Dumnezeu de a vindeca suferințele oamenilor și de a alunga demonii.

Sfântul Trifon a fost prins, împreună cu alți tineri, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de Deciu și întemnițat la Niceea, din porunca prefectului Bitiniei, Acvilin.

Silit să aducă jertfe zeilor romani, s-a împotrivit și a fost supus la chinuri cumplite. În timpul torturii, când era ademenit cu promisiuni de cinstire și daruri, Sfântul Trifon le-a spus persecutorilor săi: "Nimic nu veți spori, o, înșelătorilor, pentru că nu veți putea, ca pe cei ce nădăjduiesc cu adevărat spre Dumnezeul cel tare și viu să-i întoarceți din calea cea dreaptă și să-i plecați la idolii voștri" (Viețile Sfinților).

"Văzând tiranul că nu poate să urnească stâlpul cel nemișcat și să-l întoarcă de la credința lui Hristos, a dat împotriva lui această poruncă: lui Trifon cel din Apamia, care s-a împotrivit poruncii împărătești și nevrând să aducă jertfă zeilor, după multe chinuri ce i-am dat, să i se taie capul. Atunci îndată l-au luat ostașii și l-au scos la locul de tăiere. Sfântul mucenic, stând spre răsărit, s-a rugat lui Dumnezeu, spunând: 'Doamne, Dumnezeul Dumnezeilor și Împărate al împăraților, mai sfânt decât toți sfinții; Îți mulțumesc că m-ai învrednicit a săvârși nevoința aceasta fără poticnire. Acum mă rog ție, să nu se atingă de mine vicleana mână a vrăjmașului celui nevăzut, nici să mă pogoare în adâncul pierzării, ci să mă duci cu sfinții Tăi îngeri în locașurile cele iubite și fă-mă moștenitor al împărăției Tale celei dorite. Primește în pace sufletul meu și pe toți care mă vor pomeni pe mine, robul Tău, și întru pomenirea mea Îți vor aduce sfinte jertfe. Ascultă-i din înălțimea sfințirii Tale și caută spre dânșii din sfânt locașul Tău, dându-le lor îndestulate și nestricăcioase dăruiri, că Însuți ești bun și îndurat dătător în vecii vecilor'".

"Astfel rugându-se sfântul, mai înainte de a i se tăia capul, Domnul a luat sufletul lui în mâinile Sale, iar cinstitul lui trup a rămas mort la pământ, pe care frații cei ce erau în Niceea învelindu-l cu pânze subțiri și curate și ungându-l cu arome voiau să-l îngroape la dânșii, pentru apărarea cetății lor. Dar sfântul li s-a arătat și le-a poruncit să ducă moaștele sale în satul Campsada, unde s-a născut; și au făcut după porunca lui".