Să fii sau să fi? Cum se scrie corect, cu exemple

Forma corectă, pe scurt

Se scrie cu doi „i” (fii) la:

• Imperativ afirmativ: „Fii atent!” / „Fii cuminte!”

• Conjunctiv prezent (persoana a II-a singular, afirmativ sau negativ): „Să fii” / „Să nu fii”

• Viitorul popular: „O să fii”

Se scrie cu un singur „i” (fi) la:

• Infinitiv: „A fi”

• Imperativ negativ: „Nu fi!”

• Viitor: „Vei fi”

• Condițional-optativ: „Aș fi”, „Ai fi”

• Conjunctiv perfect: „Să fi fost”

Când scriem „să fii”

Așadar, „să fii” se scrie cu doi „i” (să fii) la conjunctiv prezent, persoana a II-a singular (afirmativ și negativ: să fii, să nu fii), precum și la imperativ afirmativ (Fii cuminte!) sau la viitorul popular (o să fii).

Când scriem „să fi”

În timp ce expresia cu un singur i se folosește la conjunctiv perfect (să fi fost, să fi mers) sau la alte timpuri (moduri) care cuprind infinitivul a fi (aș fi, va fi, pentru a fi).

Exemple

Se scrie cu doi „i” (fii):

• La imperativ afirmativ: „Fii cuminte!”, „Fii atent!”

• La conjunctiv prezent (persoana a II-a singular), atât la formă afirmativă, cât și la cea negativă:

• „Vreau să fii fericit”.

• „Este important să fii pregătit”.

• „Ai grijă să nu fii târziu”.

• La viitorul popular (persoana a II-a singular):

• „O să fii fericit”.

• „Nu o să fii singur”.

Se scrie cu un singur „i” (fi):

• La infinitiv: „A fi”

• La imperativ negativ: „Nu fi rău!”, „Nu fi obraznic!”

• La conjunctiv perfect (cu auxiliarul fi): „Să fi fost”, „Să fi mers”

• În construcții cu verb auxiliar (viitor, condițional-optativ etc.): „Va fi”, „Ar fi”, „Ar fi fost”

Truc, ca să nu greșești

Cel mai simplu truc ar fi regula cu „-u”, mai precis înlocuirea cu... „să fiu”. Așadar, pune „-u” la sfârșit (să fiu / vrei să fii) și, deci, dacă poți înlocui cu „să fiu”, se scrie cu doi „i” (fii).

De exemplu: Vreau să fii cuminte → Vreau să fiu cuminte (se aude „-u”, deci pui doi i: să fii) sau Fii atent! → Să fiu atent (se scrie fii cu doi i, fiindcă e imperativ afirmativ).

În restul cazurilor.... se scrie cu un singur „i” (fi)

Deci, dacă dacă verbul este la alt timp/mod (viitor, infinitiv, conjunctiv perfect) sau nu se potrivește „să fiu”... se scrie cu un singur „i”.

De exemplu: „Pot să fi plecat” / „Vrei să fi mers” (aici e conjunctiv perfect: să fi fost). sau La imperativ negativ, se scrie cu un singur „i”: „Nu fi rău!”.

Conjugarea verbului „a fi”

Dacă ai dubii între „să fii” și „să fi”, vezi ce forme are verbul „a fi” la toate modurile și timpurile gramaticii române:

Prezent

• eu sunt;

• tu ești;

• el/ea este;

• noi suntem;

• voi sunteți;

• ei/ele sunt.

Conjunctiv Prezent

• eu (să) fiu;

• tu (să) fii;

• el/ea (să) fie;

• noi (să) fim;

• voi (să) fiți;

• ei/ele (să) fie.

Imperfect

• eu eram;

• tu erai;

• el/ea era;

• noi eram;

• voi erați;

• ei/ele erau.

Perfect simplu

• eu fusei;

• tu fuseși;

• el/ea fuse;

• noi fuserăm;

• voi fuserăți;

• ei /ele fuseră.

Mai mult ca perfect

• eu fusesem;

• tu fuseseși;

• el/ea fusese;

• noi fuseserăm;

• voi fuseserăți;

• ei/ele fuseseră.

Conjunctiv perfect

• eu să fi fost;

• tu să fi fost;

• el/ea să fi fost;

• noi să fi fost;

• voi să fi fost;

• ei/ele să fi fost.

Condițional prezent

• eu aș fi;

• tu ai fi;

• el/ea ar fi;

• noi am fi;

• voi ați fi;

• ei/ele ar fi.

Condițional perfect

• eu aș fi fost;

• tu ai fi fost;

• el/ea ar fi fost;

• noi am fi fost;

• voi ați fi fost;

• ei/ele ar fi fost.

Perfectul compus

• eu am fost;

• tu ai fost;

• el/ea a fost;

• noi am fost;

• voi ați fost;

• ei/ele au fost.

Viitor

• eu voi fi;

• tu vei fi;

• el/ea va fi;

• noi vom fi;

• voi veți fi;

• ei/ele vor fi.

Viitor anterior

• eu voi fi fost;

• tu vei fi fost;

• el/ea va fi fost;

• noi vom fi fost;

• voi veți fi fost;

• ei/ele vor fi fost.

Dar limba română poate fi o adevărată provocare chiar și pentru vorbitorii nativi, mai ales că anumite cuvinte pot deveni capcane lingvistice, din cauza formei lor sau a modului în care sunt folosite greșit în vorbirea curentă.

Deși diferența poate părea subtilă, utilizarea formei greșite poate atrage atenția celor care stăpânesc bine regulile gramaticale.

Substantivul „președinție” este derivat din cuvântul „președinte”, care desemnează persoana aflată la conducerea unei instituții sau a unui stat. Forma corectă „președinție” este obținută prin adăugarea sufixului „-ie”, dar păstrează rădăcina „președin-” a cuvântului „președinte”, nu „președen-”. Astfel, greșeala de a scrie „președenție” este una gramaticală, chiar dacă pentru mulți români diferența nu pare semnificativă.

Dar cuvântul care a stârnit, recent, controverse pe internet este „supat”, un termen care desemnează spațiul de sub pat. Mulți au crezut că e o greșeală sau chiar o invenție, dar această variantă considerată cel puțin ciudată există în DOOM 3, iar descoperirea a provocat un val de comentarii ironice în mediul online.

Iar curiozitatea oamenilor s-a văzut și în numărul căutărilor, pentru că, în doar câteva ore, dexonline a înregistrat peste 1.000 de căutări pentru termenul „supat”. Mulți au vrut să verifice dacă acest cuvânt există cu adevărat sau dacă este doar o glumă născută pe internet.