Aceasta este povestea lui Edward Mordake, un bărbat cu două fețe despre care se bănuiește că a trăit în secolul XIX. Deși se spune că a doua față nu putea să mănânce și nici să vorbească, legenda susține că de câteva ori a fost văzută zâmbind, uneori rânjind, în timp ce prima față plângea.
Mordake a încercat în repetate rânduri să convingă medicii să-i înlăture a doua față, cea demonică, plângându-se de faptul că uneori, seara, îi vorbea în șoaptă. În ciuda eforturilor, nu a reușit să convingă pe nimeni să facă asta.
Într-un final, ajuns în pragul disperării, Mordake s-a sinucis. Avea doar 23 de ani.
Povestea sa se regăsește într-o ediție a ziarului Boston Post, din 1895. Un an mai târziu, a apărut și într-o ediție a enciclopediei "Anomalii și curiozități ale Medicinei", scrisă de dr. George M. Gould și dr. Walter L. Pyle.
"Una dintre cele mai ciudate și, în același timp, cele mai impresionante povești ale unor oameni care au suferit diverse diformități este cea a lui Edward Mordake, un tânăr din Anglia despre care se spunea că are rădăcini nobile. Niciodată nu și-a revendicat titlul și a decis să-și pună capăt zilelor la 23 de ani. Acesta era un om extrem de cult și un muzician de o finețe extraordinară. Chipul său avea trăsături remarcabile, era extrem de grațios - chipul său natural. În spate, însă, apărea un alt chip, al unei fete de o frumusețe rară, "senină ca un vis, urâtă ca un diavol". Se pare că această față era o mască ce-i acoperea o parte din ceafă și care dădea semne de o inteligență malefică. De multe ori, în timp ce Mordake plângea, cealaltă față a fost văzută zâmbind, chiar rânjind. Nimeni n-a auzit-o vorbind, dar Mordake susținea că seara îl ținea treaz, vorbindu-i în șoaptă. "Nu doarme niciodată și îmi vorbește despre lucruri pe care le întâlnești numai în iad", s-ar fi plâns tânărul doctorilor", se arată în enciclopedie.
În ciuda vigilenței cu care era păzit, Mordake a reușit să facă rost de otravă și s-a sinucis. A lăsat o scrisoare de adio în care cerea ca cea de-a doua față să fie distrusă înainte să fie înmormântat. La cererea sa, a fost îngropat într-un loc pustiu, fără o piatră funerară care să-i marcheze mormântul.
Acestea sunt singurele dovezi ale existenței sale. Fotografiile prezentate sunt o replică din ceară creată de un artist, pe baza legendelor vremii.
