În „Scara“ Sfântului Ioan Scărarul, se spune că rugăciunea, după calitățile ei, este „judecată și judecătorie și scaunul judecătorului înainte de judecata viitoare“. Ceea ce înseamnă că rugăciunea e oglinda sufletului! Cum ne e viata așa ne e și rugăciunea; nu poți avea o altă rugăciune decât la măsura la care ai ajuns!
Sfântul Ioan Scărarul vorbește despre patru feluri de rugăciune: rugăciunea întinată (sau spurcată), rugăciunea furată, rugăciunea pierdută și rugăciunea curată. Fiecare dintre aceste patru feluri de rugăciune arată starea celui ce se roagă. Cel care e încă întinat și trăiește în patimi se roagă, pentru că rugăciunea nu ține de un anumit stadiu, ci ține de viața omului, de credința omului, scrie ziarullumina.ro.
Cel care a ajuns să aibă o legătură cu Dumnezeu, de asemenea, se roagă. Nu se poate să crezi în Dumnezeu și să nu te rogi, să nu-ți găsești vreme de rugăciune. Sigur că, rugându-te ca începător, ca om întinat, și rugăciunea e întinată de patimile care au putere în sufletul tău. Și așa mai departe.
Când ai ajuns la o viață curată, viața de nepătimitor, atunci ai ajuns și la rugăciunea curată. Și rugăciunea curată e o rugăciune despre care se poate spune, într-adevăr, că e o rugăciune bună. Dar cel care e angajat în rugăciune, în orice stare ar fi, e pe calea îmbunătățirii rugăciunii și pe calea îmbunătățirii vieții sale. Deci, cum ești, așa ți-e rugăciunea, cum te porți, așa te rogi. Chiar există un îndemn: „Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie!“.
