Vorbirea în somn este frecvent întâlnită în contextul altor tulburări de somn – în special în parasomnie (de exemplu terorile nocturne, excitaţii anormale, somnambulism), apnee şi tulburări REM ( Rapid Eye Movement) de comportament. Vorbitul în somn poate începe în mod spontan după vârsta de 25 şi este adesea diagnosticat împreună cu alte probleme medicale sau psihiatrice. În cazurile severe, vorbitul în somn poate fi asociat şi cu crizele nocturne, scrie csid.ro.
Conţinutul vorbitului în somn poate fi complet nesemnificativ şi iraţional, dar cu toate acestea, poate fi de asemenea, legat de experienţele din timpul zilei trecute sau prezente. Decodarea poate fi imposibilă şi de cele mai multe ori, total inutilă.
Vorbitul în somn nu este dăunător din punct de vedere fizic, dar poate fi foarte jenant pentru pacient. În plus, acesta poate fi un disconfort pentru orice persoană din apropiere, care încearcă să adoarmă. Pacienţii care vorbesc în somn pot tinde să evite dormitul în prezenţa altora din teama de a nu le perturba somnul. Pe de altă parte, vorbitul pe timp de noapte te poate face să te simţiţi obosit a doua zi, dar nu este, în general, un motiv de îngrijorare.
