UE discută răspunsul la un atac hibrid cu victime. Divergențe privind rolul NATO

Printre variantele analizate se numără mobilizarea echipelor de intervenție, acordarea rapidă de sprijin financiar statului afectat și coordonarea mesajelor publice. Discuțiile au adus în prim-plan și o întrebare sensibilă: cum poate Uniunea să gestioneze o criză de securitate fără să creeze mecanisme care dublează atribuțiile Alianței Nord-Atlantice?

Reuniuni confidențiale despre atacuri hibride

Ambasadorii celor 27 de state membre au discutat posibile scenarii de criză în întâlniri restrânse, fără telefoane și fără asistenți, potrivit surselor citate de Politico.

Dezbaterile s-au intensificat după descoperirea unei drone încărcate cu explozibili pe aeroportul din Leipzig, în august, au declarat diplomați și oficiali europeni care au vorbit sub protecția anonimatului.

Uniunea Europeană dispune deja de instrumente pentru coordonarea reacțiilor la amenințări hibride, de la atacuri cibernetice și tentative de influențare a alegerilor până la sabotaj. În centrul discuțiilor recente se află însă o situație cu implicații mult mai grave: un incident care provoacă numeroase victime.

Un diplomat european de rang înalt a avertizat că statele membre trebuie să fie pregătite pentru o criză majoră. În evaluarea sa, incidentul de la Leipzig arată că un atac cu consecințe mortale nu poate fi exclus.

Ce măsuri ia în calcul UE

Potrivit unui oficial european citat de Politico, diplomații și miniștrii au analizat mai multe forme de sprijin pentru un stat membru afectat:

• Trimiterea unor echipe de intervenție de urgență.

• Mobilizarea rapidă a fondurilor europene.

• Coordonarea comunicării publice între instituțiile UE.

Aceste opțiuni sunt discutate în contextul intensificării amenințărilor atribuite Rusiei. De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, instituțiile europene au acuzat Moscova că și-a amplificat operațiunile cibernetice, acțiunile de sabotaj și alte activități clandestine în statele membre.

Comisarul european pentru justiție, Michael McGrath, a declarat că democrațiile europene se confruntă cu tot mai multe amenințări. El a subliniat necesitatea îmbunătățirii capacității de detectare, a sistemelor de avertizare timpurie și a reacției coordonate în situații de criză.

Atacurile cu victime, scenariu de risc

Atacurile hibride descriu acțiuni ostile care rămân sub pragul unui atac militar direct. Printre incidentele menționate în acest context se află sabotaje, incendii suspecte, tentative de folosire a unor dispozitive incendiare în rețelele de transport și încălcări ale spațiului aerian.

Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, avertizează că folosirea unor instrumente tot mai periculoase poate duce la pierderi de vieți omenești, intenționat sau neintenționat.

Un atac atribuit Rusiei, în care ar muri cetățeni ai unor state membre UE sau NATO, ar amplifica presiunea politică pentru un răspuns din partea ambelor organizații, arată sursele citate de Politico.

Tocmai această posibilitate determină oficialii europeni să discute nu doar prevenirea incidentelor, ci și modul în care ar trebui gestionate consecințele lor.

De ce există rezerve în capitale

Unele guverne se tem că extinderea rolului UE în domeniul securității ar putea produce suprapuneri cu NATO și ar complica luarea deciziilor într-un moment critic.

Oana Lungescu, fostă purtătoare de cuvânt a NATO și cercetătoare la RUSI, avertizează că mecanismele paralele pot crea confuzie pentru responsabilii politici. Într-o criză, o delimitare neclară a atribuțiilor ar putea întârzia reacția, când rapiditatea este esențială.

Există și rezerve privind schimbul de informații clasificate. Mai mulți diplomați au declarat că unele state ezită să transmită date extrem de sensibile în reuniunile ambasadorilor UE, invocând riscul unor scurgeri de informații.

Un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic al NATO a spus că guvernul său privește cu suspiciune distribuirea acestor informații în structurile europene, de teamă că ele ar putea ajunge în presă sau la Moscova.

Mecanisme noi sau instrumente existente

Dezbaterile se desfășoară pe fondul demersurilor președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a consolida rolul Uniunii în materie de securitate.

În discursul privind starea Uniunii, aceasta a propus un „protocol european de securitate pentru situații de urgență”, menit să faciliteze coordonarea statelor membre într-o criză majoră. În discuție se află și ideea unui Consiliu European de Securitate.

Unii oficiali consideră însă că prioritatea ar trebui să fie consolidarea instrumentelor existente, nu înființarea unor structuri suplimentare. Ei invocă mecanismul IPCR, utilizat pentru coordonarea politică a răspunsului UE la crize, inclusiv în timpul pandemiei.

Acest mecanism permite președinției rotative a Consiliului UE să convoace reuniuni de urgență. La discuții pot participa și experți din NATO, ONU sau alte organizații internaționale.

În cazul unui atac hibrid major, decizia privind răspunsul inițial ar reveni statului afectat. Un precedent pentru solicitarea asistenței partenerilor europeni îl reprezintă Franța, care a invocat clauza de asistență reciprocă din articolul 42 alineatul (7) al Tratatului privind Uniunea Europeană după atentatele de la Paris din 2015.

Cum s-ar împărți responsabilitățile

Oana Lungescu susține o delimitare clară a rolurilor: NATO să se concentreze pe schimbul de informații și descurajarea militară, iar Uniunea Europeană să aibă un rol mai important în gestionarea consecințelor civile.

În paralel, pregătirea fiecărui stat rămâne esențială. Teija Tiilikainen consideră că o coordonare europeană mai bună poate sprijini răspunsul la amenințările hibride, dar nu poate înlocui capacitățile naționale de reziliență.

Finlanda este unul dintre exemplele invocate pentru modelul său de securitate cuprinzătoare, care implică autoritățile, companiile și societatea în pregătirea pentru crize.

Dincolo de disputa instituțională, provocarea pentru UE și NATO este să poată reacționa rapid și coerent, fără ca delimitarea responsabilităților să întârzie sprijinul acordat statului afectat.