Noul succes obținut de către Francisc prin reconcilierea americano-cubaneză este ultimul dintr-o serie de succese ale unui papă popular la nivel mondial, care știe să se folosească de acest prestigiu pentru a consolida greutatea Vaticanului pe scena internațională, scrie Mediafax.
Primul papă latino-american din istorie urmărea îndeaproape dosarul cubanez de când a fost ales în funcție, în 2013, după vizitele la Havana ale predecesorilor săi Ioan Paul al II-lea (în 1998) și Benedict al XVI-lea (în 2012).
Ambii au ales pragmatismul, fără să refuze vreodată dialogul cu regimul comunist. Succesul prezent al diplomației Vaticanului este rezultatul unei lungi medieri a Sfântului Scaun și Bisericii Catolice din Cuba în recentul proces de democratizare de pe insulă.
Vaticanul a confirmat că Jorge Bergoglio a trimis două scrisori președinților american Barack Obama și cubanez Raul Castro, și că după aceea Secretariatul de Stat a primit delegații din ambele țări, în octombrie, într-o misiune ale cărei bune oficii le-a asigurat.
Acest succes al lui Francisc, salutat de către Barack Obama, permite diplomației de la Vatican să-și recapete vizibilitatea de care se bucura pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea, la căderea Cortinei de Fier.
Secretă și tăcută, ea nu a încetat să acționeze, rețeaua diplomatică a nunților papali fiind una dintre cele mai extinse din lume. Însă, odată cu Papa teolog Benedict al XVI-lea, mai retras, mai puțin înclinat spre mediatic și cu luări de poziție mai puțin puternice, această diplomație și-a pierdut din vigoare.
Stilul diplomației lui Francisc este destul de diferit de al lui Ioan Paul al II-lea, un papă polonez foarte deschis din punct de vedere politic și aflat în prima linie a prăbușirii comunismului în Europa de Est.
Mai mult pe Mediafax.
