Lumea muzicii rock pierde una dintre cele mai longevive și solide figuri din ultimele decenii. Frank Beard, cel care a asigurat secțiunea ritmică a trupei texane ZZ Top timp de peste o jumătate de secol, a încetat din viață la vârsta de 77 de ani. Reprezentanții formației au anunțat că muzicianul s-a stins din viață la ferma sa din Richmond, Texas, înconjurat de familie, în timp ce se afla sub îngrijire paliativă.
Retras temporar din turnee în primăvara anului 2025 din cauza unor probleme de sănătate neprecizate, Beard spera la o revenire pe scenă. Dispariția sa lasă un gol imens în formula care a definit sunetul Texas blues-rock-ului, venind la cinci ani după moartea basistului Dusty Hill și lăsându-l pe chitaristul Billy Gibbons drept singurul membru fondator rămas în viață.
Începutul unei formule de legendă
Povestea lui Frank Beard alături de ZZ Top a început în 1969. Născut în Frankston, Texas, bateristul cânta în trupa The Moving Sidewalks din Houston alături de Billy Gibbons. Reconfigurarea trupei și aducerea basistului Dusty Hill au marcat nașterea trioului care avea să domine topurile internaționale, debutând discografic în 1971 cu ZZ Top's First Album.
Chimia dintre cei trei a fost instantanee, iar chimia muzicală s-a văzut de la primele repetiții. Billy Gibbons își amintea că i-au fost suficiente doar câteva secunde pentru a realiza că stilul determinat și tehnica lui Beard erau exact ingredientele necesare pentru viziunea trupei.
De la „La Grange” la fenomenul „Eliminator”
Explozia internațională a trupei a venit în 1973, odată cu lansarea albumului Tres Hombres. Piesa de rezistență, „La Grange”, a devenit rapid un standard al genului boogie-rock, deschisă de ritmul inconfundabil executat de Beard pe rama premierului. Succesul piesei a propulsat materialul în top 10 Billboard și i-a adus trupei prima certificare cu disc de aur.
Apogeul comercial a fost atins zece ani mai târziu, în 1983, odată cu lansarea albumului Eliminator. Materialul s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare doar în Statele Unite și a inclus hituri majore precum „Sharp Dressed Man”, „Gimme All Your Lovin'” și „Legs”, piese pe care ritmul de tobe impus de Beard a funcționat ca un motor incisiv. Repertoriul său alături de grup include piese de referință precum „Tush”, „Cheap Sunglasses”, „Jesus Just Left Chicago” sau „Beer Drinkers & Hell Raisers”.
Ironia numelui și recunoașterea internațională
Dincolo de aportul muzical, Frank Beard a rămas faimos și pentru un detaliu anecdotice din imaginea trupei. În ciuda numelui său de familie – beard însemnând „barbă” în limba engleză – el a fost singurul membru al trioului care nu a purtat celebra barbă lungă până la talie, preferând de-a lungul întregii cariere o simplă mustață.
Cariera sa nu a fost lipsită de provocări. La începutul anilor '80, într-un moment în care trupa se afla în plină ascensiune, Beard s-a internat într-un centru de reabilitare pentru a-și trata dependența de substanțe. Colegii săi de trupă au sistat activitatea până la recuperarea sa completă. Parcursul său muzical și fidelitatea față de același proiect au fost răsplătite în 2004, când Frank Beard a fost inclus, alături de colegii săi din ZZ Top, în Rock and Roll Hall of Fame.
