Fondul Monetar Internațional (FMI) avertizează că seria crizelor care s-au succedat în ultimii cinci ani, pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu, are un efect nefast asupra puterii de cumpărare și a nivelului de trai, iar efectele se extend pe termen lung. „Populația nu se confruntă doar cu o explozie temporară a prețurilor alimentelor și energiei, ci și cu o scădere de durată a accesibilității bunurilor de strictă necesitate comparativ cu restul produselor și serviciilor”, se arată într-o analiză publicată pe blogul FMI.
Crizele costului vieții lasă efecte pe termen lung
În perioadele de criză a costului vieții, prețurile alimentelor și energiei cresc mai rapid decât restul bunurilor și decât salariile. Deoarece populația nu poate reduce semnificativ consumul acestor produse esențiale, impactul asupra bugetelor gospodăriilor este imediat și sever, se arată în analiza intitulată "Sprijinul țintit, nu subvențiile, poate proteja cel mai bine oamenii atunci când inflația crește brusc", publicată marți, 6 octombrie 2026, pe blogul Fondului Monetar Internațional.
FMI arată că, în mod obișnuit, prețurile bunurilor de bază continuă să crească timp de peste un an după debutul unui astfel de episod și rămân la niveluri ridicate pentru perioade îndelungate. Astfel, populația nu se confruntă doar cu o explozie temporară a costurilor, ci cu o deteriorare de durată a accesibilității alimentelor și energiei comparativ cu alte bunuri.
În plus, inflația rămâne ridicată mult timp după șocul inițial, uneori ani la rând, ceea ce complică eforturile băncilor centrale de a readuce stabilitatea prețurilor.
Săracii vor fi și mai săraci
Într-o astfel de spirală economică, efectele directe asupra oamenilor de rând sunt scăderea puterii de cumpărare, ca urmare a inflației.
În mod normal, familiile cu venituri reduse sunt cele mai lovite de aceste evoluții, pentru că alimentele și energia reprezintă o pondere mai mare din cheltuielile lor. Practic, categoriile sociale defavorizate nu pot evita șocul direct al inflației, reflectat în bunurile și serviciile indispensabile și astfel au de suferit mai mult decât gospodăriile înstărite.
FMI avertizează că impactul asupra inegalității și sărăciei este deosebit de puternic în statele cu venituri mici, unde produsele de bază ocupă o pondere și mai mare în coșul de consum.
Care sunt cele mai mari greșeli făcute de guverne?
Confruntate cu presiuni pentru măsuri rapide, guvernele au apelat frecvent la intervenții ample menite să limiteze creșterea prețurilor. Analiza FMI, bazată pe date din 76 de țări, arată că economiile dezvoltate au preferat în principal reducerea TVA și a accizelor pentru produsele alimentare și energetice, diminuând astfel costurile suportate de consumatori.
În schimb, economiile emergente și statele cu venituri reduse au utilizat mai des subvenții pentru producători, diminuarea taxelor vamale sau chiar controale directe asupra prețurilor.
Paradoxul subliniat de experții FMI este că tocmai statele din a doua categorie și-au risipit resursele prin subvenții costisitoare și ineficiente.
Asta pentru că, în opinia FMI, transferurile temporare și țintite către gospodăriile vulnerabile reprezintă cea mai eficientă și mai puțin costisitoare soluție în perioadele de explozie a prețurilor, în timp ce măsurile care reduc artificial prețurile sunt mult mai costisitoare.
O estimare este că pentru a oferi același nivel de protecție familiilor cu venituri reduse, subvențiile acordate consumatorilor pot necesita de trei până la șase ori mai multe resurse bugetare decât transferurile țintite.
În cazul subvențiilor pentru producători, costurile sunt și mai mari, ajungând la un nivel de 14 până la 22 de ori superior celui necesar pentru ajutoarele directe, mai arată analiza FMI.
În plus, menținerea artificială a prețurilor la niveluri reduse descurajează economisirea resurselor și poate contribui la creșterea prețurilor pe plan global atunci când astfel de politici sunt adoptate simultan de multe state.
Cum ar trebui concepute măsurile de sprijin
FMI consideră că sprijinul acordat populației în timpul crizelor costului vieții trebuie să fie temporar și direcționat către categoriile cele mai vulnerabile, utilizând, acolo unde este posibil, sistemele existente de protecție socială.
În situații excepționale, precum amenințări grave la adresa securității alimentare, riscuri de tulburări sociale sau dificultăți administrative, ajutorul poate fi extins și către alte categorii ale populației, dacă situația bugetară o permite.
Chiar și în aceste cazuri, măsurile trebuie calibrate pentru a compensa doar efectul temporar al șocului asupra prețurilor și nu pentru a susține permanent niveluri mai ridicate ale costurilor.
Potrivit FMI, într-o lume expusă tot mai frecvent șocurilor economice și geopolitice, consolidarea sistemelor de protecție socială înainte de apariția unor noi crize este esențială pentru protejarea populației și pentru păstrarea resurselor fiscale necesare gestionării viitoarelor perturbări.
