România a importat și a exportat simultan cantități importante de energie electrică în prima jumătate a anului 2026. Deși la prima vedere situația poate părea paradoxală, cele aproape 5,8 TWh importate și cele aproximativ 5 TWh exportate nu se contrazic. Ele reflectă, de fapt, realitatea unui sistem energetic interconectat, în care fluxurile de energie se schimbă permanent, în funcție de cerere, producție, prețuri și disponibilitatea rețelelor. De ce cumpără România energie din alte state, în timp ce exportă, la rândul său, electricitate peste graniță și ce se ascunde în spatele acestor fluxuri aparent contradictorii? Vezi în articolul de mai jos.
Potrivit datelor aferente intervalului ianuarie-iunie 2026, fluxurile fizice de import au totalizat 5,77 TWh, față de 5,75 TWh în perioada similară din 2025, ceea ce reprezintă o creștere de numai 0,4%.
În schimb, exporturile au înregistrat o creștere semnificativă. Fluxurile fizice de energie electrică trimise peste graniță au ajuns la 4,98 TWh, comparativ cu 3,28 TWh în primul semestru al anului trecut, în creștere cu 52%.
Evoluția arată că România a avut schimburi importante de energie în ambele direcții, iar volumul importurilor nu poate fi interpretat, în mod automat, drept un indicator al unui deficit permanent de producție.
De ce importă România energie dacă produce și exportă?
Sistemul Electroenergetic Național trebuie echilibrat permanent, iar producția și consumul de electricitate se modifică de la o oră la alta. În aceste condiții, importurile și exporturile nu reprezintă două situații incompatibile, ci fluxuri care pot apărea simultan în intervale diferite.
Producția fotovoltaică, de exemplu, este concentrată în orele cu lumină solară și scade puternic după apus. Energia eoliană depinde de condițiile meteorologice, producția hidroenergetică este influențată de disponibilitatea apei, iar centralele nucleare și cele clasice pot avea perioade de mentenanță sau indisponibilitate.
În același timp, consumul variază pe parcursul zilei, în funcție de activitatea economică, temperaturi și comportamentul consumatorilor.
Astfel, România poate exporta energie în anumite intervale, când producția disponibilă depășește necesarul intern sau când condițiile pieței favorizează livrările către exterior, și poate importa în alte momente, când energia din sistemele vecine este necesară sau mai competitivă din punct de vedere economic.
Producția internă a crescut cu 7%, dar importurile s-au menținut la același nivel
Datele din primul semestru al anului 2026 arată că producția netă internă de energie electrică a crescut cu aproximativ 7% față de perioada similară din 2025, de la circa 24 TWh la 25,6 TWh.
În același timp, consumul intern net a rămas aproape constant, înregistrând o ușoară scădere de 0,1%, de la 26,5 TWh la 26,4 TWh.
Cu toate acestea, schimburile transfrontaliere au continuat în ambele direcții: 5,77 TWh fluxuri fizice de import și 4,98 TWh fluxuri fizice de export.
Diferența dintre cele două volume s-a redus considerabil față de anul trecut. Dacă în primul semestru din 2025 importurile fizice au depășit exporturile cu aproximativ 2,47 TWh, în aceeași perioadă din 2026 diferența a coborât la circa 0,79 TWh.
Prin urmare, România a avut un sold fizic net de import mai redus, în condițiile în care exporturile au crescut puternic, iar importurile au rămas practic la nivelul anului precedent.
Energia electrică circulă în ambele sensuri peste granițe
România face parte din sistemul electroenergetic european interconectat, iar liniile de înaltă tensiune permit schimburi de energie cu statele vecine.
Direcția acestor fluxuri depinde de mai mulți factori: nivelul producției și al consumului din fiecare țară, prețurile de pe piețele de energie, disponibilitatea centralelor și capacitățile de transport existente între sisteme.
Interconexiunile nu sunt utilizate exclusiv pentru importuri. Ele permit și transportul energiei produse în România către piețele vecine, atunci când există capacitate disponibilă și condiții favorabile pentru export.
În plus, fluxurile fizice de electricitate nu trebuie confundate cu achizițiile comerciale realizate de participanții la piață. Energia circulă prin rețele interconectate, iar traseele fizice sunt influențate și de caracteristicile tehnice ale sistemului regional.
Interconexiunile, o componentă importantă pentru siguranța energetică
Funcționarea unui sistem energetic interconectat presupune coordonarea permanentă a rețelelor de transport și respectarea limitelor tehnice de funcționare.
În România, operatorul de transport și de sistem, Transelectrica, are responsabilitatea gestionării rețelei electrice de transport și a menținerii Sistemului Electroenergetic Național în condiții de siguranță.
Capacitățile disponibile pentru schimburile transfrontaliere depind de configurația rețelei, de eventualele lucrări de mentenanță, de limitele echipamentelor și de condițiile de funcționare ale sistemului.
În acest context, interconexiunile contribuie atât la posibilitatea de a importa energie atunci când producția internă nu acoperă în condiții optime necesarul, cât și la valorificarea surplusurilor de producție prin export.
Importurile și exporturile nu se contrazic
Cifrele din primul semestru al anului 2026 arată o schimbare importantă în dinamica schimburilor de energie electrică ale României. Producția internă a crescut cu 7%, consumul a rămas aproape neschimbat, exporturile au avansat cu 52%, iar importurile s-au menținut la un nivel similar celui din 2025.
Cele 5,77 TWh importați și cele 4,98 TWh exportați nu indică, așadar, o contradicție, ci reflectă funcționarea unui sistem energetic conectat la piața europeană.
Importurile nu înseamnă automat că România nu produce suficientă energie, după cum exporturile nu demonstrează că țara dispune permanent de un surplus. Pentru a evalua corect situația energetică, trebuie analizate împreună producția, consumul, disponibilitatea surselor de generare și schimburile transfrontaliere.
