Sfântul Ioan Botezătorul este o figură centrală în tradiția creștină, iar capul Sfântuluireprezintă una dintre cele mai sacre moaște ale Bisericii, având o istorie deosebită. Din acest motiv, nu este de mirae că mulți curioși doresc să știe unde se află rămășițele sfinte. Epopeea lor este fascinantă și, într-un mod pe care puțină lume îl știe, sunt legate și de cel mai cunoscut schit românesc de la Muntele Athos.
Craniul Sfântului Ioan Botezătorul este împărțit în două părți: partea occipitală se află în Moscheea Omeiazilor din Damasc, Siria, iar partea frontală se găsește la Catedrala din Amiens, Franța.
După ce sfintele moaște ale sfîntului au fost regăsite și pierdute de trei ori de-a lungul secolelor, partea frontală a poposit la catedrala din nordul Franței, unde există un loc de pelerinaj pentru toți creștinii. .
Capul Sfântului Ioan examinat de oameni de știință
La sfârșitul secolului al XIX-lea, istorici și oameni de știință au examinat atent moaștele din Franța, cu participarea autorităților bisericești și au afirmat că există multe moaște false în biserici. Așa că venerația sfintelor moaște a început să scadă.
Sărbătoare cu Cruce Roșie în calendar, joi, 29 august: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ce obiect să nu folosești sub nicio
În 1958, starețul Catedralei din Amiens a raportat că la Verdun există și mandibula Sfântului Ioan, și a dorit să reunească cu maxilarul și restul capului. O comisie de medici, fizicieni și istorici au examinat atent cele două moaște, pentru mai multe luni. Printre concluziile la care au ajuns, se află următoarele:
- Există diferențe anatomice evidente între cele două ceea ce dovedește că aparțin la două persoane diferite
- Relicvele de la Verdun datează din perioada medieval, însă cele de la Amiens sunt foarte vechi. Examinarea cu Carbon 14 le plasează în perioada 500 B.C-1000 A.D.
- Vârsta nu a putut fi obținută datorită absenței dinților, dar pe baza constatării că găurile alveolare încă nu sunt degradate, se presupune că sunt ale unui bărbat de 25-40 de ani.
- Tipul feței este caucazoid, deci nu negroid sau monoloid. Orificiile oculare arată că aparține genului mediteranean, potrivit unei antologii prezentate de doxologia.ro.
Sfântul Ioan Botezătorul, protectorul călugărilor români de la Schitul Prodromu de la Muntele Athos
Schitul Prodromu, unul dintre cele două lăcașuri de cult românești din Muntele Athos, poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul. Chiar denumirea lui – Prodromos – înseamnă Înaintemergător și datează de câteva secole.
De acest asezământ și de icoana Sfântului se leagă o legendă fascinantă. Aceasta este cea mai veche dintre odoare bisericii și surprinde prin atitudinea întristat și privirea dură.
Legenda spune că icoana n-ar fi fost pictată așa și că schimbarea s-a petrecut în 1821, în timpul revoluției grecilor împotriva turcilor. Aceștia din urmă au venit cu multă armată, cu gând să fure lucruri de valoare și așa au ajuns în fața icoanei Sfântului Ioan Botezătorul de la Prodromu. În acel moment, sfântul s-a încruntat la ei, înfricoșându-i. În teama lor, turcii au scos pistoalele și au tras spre icoană, dar gloanțele se întorceau asupra lor,. Astfel, ocrotitorul locului a pus hoții pe fugă și a readus liniștea în Muntele Athos.
