Sărbătoare uriașă pentru români - Intrarea Domnului în Ierusalim - Duminica Floriilor

"Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însoțit de mulțime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm și noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem și noi, că suntem ca niște pomi fără roade pe pământ, lipsiți de multe bunătăți duhovnicești", arată părintele Cleopa Ilie (Predică la Duminica Floriilor, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996; https://doxologia.ro)

Toate prorociile scrise în Sfânta Scriptură care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au împlinit "cu mare uimire la vremea lor", spune părintele Cleopa. Iar pentru această zi a marelui și prealuminatului praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, se împlinește prorocia Sfântului Proroc Zaharia: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept și biruitor, smerit și călare pe mânzul asinei" (Zaharia 9, 9).

Căci Iisus Hristos a intrat în această zi în Ierusalim ca Împărat al cerului și al pământului nu în chip de Judecător cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, ci smerit și călare pe un mânz de asin.

"Mânzul asinei" este o prorocie a Sfântului Proroc Zaharia cât se poate de clară, spune părintelui Cleopa. Iar semnificația acesteia o găsește în faptul că șederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El. "Mânzul asinei, ca orice mânz, este sălbatic și anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba", spune părintele Cleopa.

La fel cu acesta erau și toate neamurile pământului, necurate pentru necredința lor și sălbatice și cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.

Mulțime de oameni din Betania și din Ierusalim, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, a ieșit înaintea Domnului și L-a întâmpinat cu stâlpări și cu ramuri.

Întâmpinarea Domnului în Ierusalim este arătată de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, astfel: "Mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!" (Ioan 12, 9-13).

Din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan se înțelege că Învierea lui Lazăr și Intrarea Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele, iar primirea triumfală făcută Mântuitorului Iisus Hristos a fost cauzată de minunea învierii lui Lazăr, aceasta a determinat poporul să creadă că El este regele pe care îl așteptau, vestea fiind răspândită cu repeziciune până la Ierusalim.

"Dar oare tot cu această evlavie și credință l-au primit pe Mântuitorul arhiereii, fariseii și cărturarii? Nu", spune părintele Cleopa.

Aceștia erau plini de zavistie și de ură împotriva Mântuitorului și, auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au grăbit să hotărască condamnarea Sa la moarte. Căci adunând sinedriul, ziceau: "Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm așa toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul" (Ioan 11, 47-48).

"Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie și ură! Despre această orbire și împietrire a fariseilor, a arhiereilor și cărturarilor a prorocit marele prooroc Isaia, zicând: Că s-a învârtoșat inima poporului acestuia și cu urechile sale greu a auzit și ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și cu urechile să audă, și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și să-l vindec" (Isaia 6, 10) (Predică la Duminica Floriilor; https://doxologia.ro).

Dar Iisus Hristos nu a venit în lume să împărățească peste Ierusalimul cel dinafară care este Iudeea, ci a venit să pătimească și să moară pe cruce pentru noi, să-și facă locaș de odihnă în inimile noastre, iar cel mai mult, spune părintele Cleopa, se odihnește și intră în inima noastră prin taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, pentru care creștinii s-au pregătit în Postul Mare ("Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", arhimandrit Ilie Cleopa, 1996).

Astăzi se încheie acest post de șase săptămâni, Postul Mare, și urmează de acum Săptămâna Mare, în care postirea va fi mai aspră, în amintirea patimilor Mântuitorului Iisus Hristos.