Sărbătoare uriașă pe 1 ianuarie - Mii de români își serbează ziua de nume

Ortodoxe
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și mama sa, Sf. Emilia (Anul Nou. Tedeum. Harți)

Greco-catolice
Tăierea împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Te Deum

Romano-catolice
Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu
Fer. Marian, pr. m.

Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului Hristos, când i s-a pus numele de Iisus, în a opta zi după naștere, se sărbătorește de Biserică la 1 ianuarie.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit tăierea împrejur, act care confirma legământul poporului israelit cu Dumnezeu, pe de o parte ca să împlinească legea, cum însuși Mântuitorul spune în Evanghelie: "N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc", iar pe de altă parte pentru a arăta fără tăgadă că a luat trup adevărat, iar cei necredincioși să nu aibă temei să susțină că Hristos cu nălucire S-ar fi născut.

"Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a și tăiat împrejur ca un om, și cu sângele Său S-a roșit Pruncul, ca un fiu omenesc și, durându-L, plângea, precum se cădea firii omenești". (Sfântul Efrem Sirul - Viețile Sfinților)

Maica Domnului și dreptul Iosif au împlinit Legea veche, care spunea că orice prunc de parte bărbătească să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naștere, pentru a se deosebi de popoarele păgâne și pentru a consfinți legământul încheiat cu Dumnezeu: "Iar tu și urmașii tăi din neam în neam să păziți legământul Meu. Iar legământul dintre Mine și tine și urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur. Să vă tăiați împrejur și acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi". (Facerea; cap. 17 - 9, 10, 11)

* Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

S-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților.

A avut patru frați și o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.

Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.

Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.

Când s-a reîntors în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, și s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.

După o vreme, venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop.

În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de "Vasiliade".

Sfântul Vasile s-a arătat ca un adevărat stâlp al Bisericii, fiind un nume de referință în istoria creștinismului universal.

Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: "Contra lui Eunomiu" sau "Despre Sfântul Duh", lucrări ascetice: "Regulile vieții monahale", "Despre judecata lui Dumnezeu", comentarii: "Omilii la Hexameron", numeroase cuvântări și epistole. A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A plecat din această lume la vârsta de 45 de ani (333-378), păstorind Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni și 16 zile.