Sărbătoare mare 11 noiembrie - O zi cu însemnătate deosebită pentru credincioșii ortodocși

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catolice
Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 noiembrie.

Sfântul Mina era soldat, de neam egiptean și de credință creștină. A trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), care a dezlănțuit sângeroase persecuții împotriva creștinilor.

În acele timpuri de mare prigoană împotriva creștinilor, Sfântul Mina a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, voind mai bine a viețui cu fiarele decât cu poporul care nu-l cunoaște pe Dumnezeu.

Era sihastru atunci când într-o cetate din apropiere s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu mare glas: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine" (Viețile Sfinților).

La aceste cuvinte mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și guvernatorul cetății, acesta a ordonat ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa.

A fost întrebat cine este, iar Sfântul Mina a strigat în auzul tuturor: "Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărățește în cer și pe pământ". Și iar l-a întrebat demnitarul: "Străin ești sau ești locuitor de aici? Și cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliștii?". Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostașii care stăteau înainte l-a cunoscut și a zis: "Cu adevărat, acesta este Mina ostașul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian" (Viețile Sfinților).

Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaș a poruncit să fie dus în temniță și păzit până a doua zi.

După ce serbările au luat sfârșit, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunța la credința creștină. Unul dintre cei de față îi spunea: "Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăvești de muncile acestea; iar pe urmă iarăși vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor și puțină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci".

Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii și îndurând chinuri fără măsură l-a mărturisit necontenit pe Hristos.

Întrebat dacă nu simte focul făcliilor cu care era ars, Sfântul Mina a răspuns că: "Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor și-mi ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: 'Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă' (Matei, 10, 28)" ("Viețile Sfinților").

Unul din ostașii, martor la tortură, a zis către guvernator: "Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit" (Viețile Sfinților).

Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina și în afara cetății i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creștini au luat părțile din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele său; săvârșindu-se acolo multe minuni.