Sărbătoare de o importanță deosebită în calendarul ortodox în data de 4 februarie - Care e semnificația zilei

Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mc. Avramie

Greco-catolice
Sf. cuv. Isidor Pelusiotul

Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 4 februarie.

Cuviosul Isidor s-a născut în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450) și era rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil și Sfântul Chiril.

A primit o educație solidă atât în domeniile profane - filosofia, retorica - cât și în cele duhovnicești.

Încă de tânăr a ales viața monahală, intrând într-o mănăstire din muntele Pelusiului.

S-a făcut cunoscut pentru viața sa îmbunătățită, pentru sfințenia cea mare și înțelepciunea lui, căci tuturor le era exemplu. "Multe lucrări, pline de mult folos sunt scrise de dânsul, dar mai ales epistolele lui către diferite persoane - pline de dumnezeiescul har și de omeneasca înțelepciune, aproape zece mii -, în care tălmăcește toată dumnezeiasca Scriptură și îndreaptă obiceiurile tuturor oamenilor" (Viețile Sfinților).

Sfântul Isidor a fost puternic luptător împotriva ereticilor, gata să moară pentru dreapta credință.

"Aceasta este arătat din cuvintele lui, căci scriind către un Terasie, hulitorul, zice: 'Te întreb pe tine, cel ce ne ocărăști pe noi și te arăți aspru judecător: de te-ar pune împăratul asupra cetății, ca să o păzești, iar tu ai vedea zidul surpându-se și sfărâmându-se, ca să se facă lesnicioasă intrarea vrăjmașilor în cetate, au doară n-ai sta împotrivă cu toate uneltele și armele, oprind spargerea zidului și nelăsând intrarea vrăjmașilor? Aceasta ai face ca și cetatea și pe tine însuți să te poți apăra de vrăjmași, iar a ta credință și osârdnică supunere să o arăți către împăratul. Dar nouă, pe care Dumnezeu ne-a pus dascăli Sfintei Sale Biserici, nu ni se cade să stăm cu tărie împotriva lui Arie, care, nu numai că a ridicat război asupra drept-credincioasei turme a lui Hristos, ci și pe mulți i-a pierdut? Eu pentru această pricină nu țin seamă de nici o primejdie, ci mai bine doresc aceasta, ca adică toate primejdiile să le pătimesc pentru dreapta credință'" (Viețile Sfinților).

A fost un mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur și în același timp apărător al său. Când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit pe nedrept de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, Sfântul Isidor i-a scris arhiepiscopului Alexandriei, Teofil, și împăratului Arcadie, pe care l-a sfătuit să pună capăt intrigilor urzite împotriva Sfântului Ioan.

După moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul, care a urmat după Teofil, să scrie numele Sfântului Ioan în dipticele bisericești, ca al unui sfânt mărturisitor, ce a pătimit pentru adevăr multe răutăți de la oameni.

A scris și împăratului Teodosie, învățându-l să se îngrijească de pacea bisericească, și l-a îndemnat să convoace la Efes cel de-al treilea Sinod Ecumenic (431). (sursa: vol. "Viețile Sfinților")