Sărbătoare 4 noiembrie - Zi mare pentru credincioși - Ce trebuie să știți despre sfântul prăznuit astăzi

Ortodoxe
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare; Sf. Cuv. Gheorghe Mărturisitorul din Drama

Greco-catolice
Sf. cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. ep. m. Nicandru; Sf. pr. m. Ermeu; Sf. Carol Borromeu

Romano-catolice
Ss. Carol Borromeu, ep.; Felix de Valois, pustnic

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox la 4 noiembrie.

Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia din părinți creștini, în vremea împăratului Leon IV Chazarul (775-780), susținător al ereziei iconoclaste, fiul împăratului iconoclast Constantin Copronim (741-775).

Tânărul Ioanichie a fost deprins cu nevoințele ascetice încă din copilărie, înlesnite și de viața lui singuratică de păstor. La maturitate a fost luat la oaste, unde, timp de 24 de ani, a făcut dovada unui mare curaj și a unor remarcabile virtuți creștine.

A fost un adept al ereziei iconoclaste (distrugerea icoanelor), de care atunci toată biserica era tulburată. Îndreptându-se din această înșelare, a ales să-și ispășească păcatul printr-o viață închinată lui Dumnezeu, rugându-se ziua și noaptea, la început într-un așezământ monahal, iar mai pe urmă a ales viața de sihastru.

După multă vreme a voit să meargă în Efes, la biserica unde a slujit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, pentru închinare și rugăciune. Când a sosit în Efes și s-a apropiat de biserică i s-au deschis de la sine ușile lăcașului și, intrând înăuntru, s-a rugat, închinându-se și sărutând icoana Sfântului Evanghelist Ioan. Apoi ieșind din biserică, ușile s-au închis singure în urma sa, iar el s-a întors din nou în muntele în care viețuia.

Sfântul Ioanichie, prin asceză și rugăciune, s-a învrednicit de mari daruri, vindeca suferințele trupești și sufletești și alunga demonii. A fost martor al biruinței dreptei credințe împotriva iconoclasmului prin alegerea în scaunul de la Constantinopol a patriarhului ortodox Metodie, în anul 843.

De la Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare au rămas cuvintele: "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt".

A trecut la cele veșnice la vârsta de 94 de ani, în ziua de 4 noiembrie, moaștele sale făcându-se izvor de binecuvântare și alinare a suferințelor. Pe când murea Cuviosul Ioanichie, părinții cei ce viețuiau în muntele Olimpului au văzut un stâlp de foc înălțându-se spre cer, căruia îi mergeau înainte îngerii, deschizându-i ușile raiului. Așa au cunoscut că Părintele Ioanichie trecea la odihna cerească.