Sărbătoare 30 august - Calendarul ortodox român, zi importantă

Ortodoxe
Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului; Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului

Greco-catolice
Sf. patr. Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou ai Constantinopolului

Romano-catolice
Sf. Felix, m.

Sfinții Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 30 august.

Sfântul Varlaam a fost mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. S-a născut în jurul anului 1590, iar numele său de botez a fost Vasile. Din tinerețe și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă. În acest loc a fost întemeiată, în 1602, Mănăstirea Secu. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. La Secu a fost numit egumen și arhimandrit.

În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a ocupat scaunul mitropolitan al Moldovei, în locul mitropolitului Atanasie (1629-1632).

Sprijinit și de Petru Movilă al Kievului, mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași.

S-a ocupat îndeaproape de organizarea Sinodului de la Iași din anul 1642, care a îndreptat și aprobat Mărturisirea de credință alcătuită de mitropolitul Petru Movilă al Kievului, în 1638.

Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului.

A tradus din limba slavonă, împreună cu câțiva ucenici, lucrarea "Scara" a Sfântului Ioan Scărarul. Leastvita (Scara) Sfântului Ioan Scărarul se numără printre primele opere patristice filocalice traduse în limba română.

În 1653, mitropolitul Varlaam s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu. A mai trăit patru ani, strămutându-se la veșnicele locașuri către sfârșitul anului 1657.

A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 12 februarie 2007.

* Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamț, până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu.

A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea "Viața și petrecerea svinților", "arhiepiscopul cel sfânt și minunat". S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu.

A fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008.

* Sfântul Ierarh Alexandru a fost patriarh al Constantinopolului, între ani 314 și 337.

A dus o luptă susținută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii.

Învățătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă și că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deși a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului și de Atanasie al Alexandriei.

Sfântul Alexandru a participat la Sinodul I ecumenic, care, formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii: "Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii", "născut, iar nu făcut", "cel ce este de o ființă cu Tatăl", a stabilit că esența Fiului este identică cu a Tatălui, iar nașterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul.