Sărbătoare 3 noiembrie - Zi cu o semnificație deosebită pentru toți creștin-ortodocșii - Ce sfinți sunt pomeniți

Ortodoxe
Sf. Sfințiți Mc. Achepsima episcopul, Iosif preotul și Aitala diaconul; Așezarea moaștelor Sf. Mare Mc. Gheorghe în Lida

Greco-catolice
Sf. m. Achepsima; Sf. m. Aitala și Iosif

Romano-catolice
Ss. Martin de Porres, călug.; Silvia, mamă

Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima episcopul, Iosif preotul și Aitala diaconul sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 3 noiembrie.

Cei trei clerici au suferit mari chinuri și moarte în timpul persecuției împotriva creștinilor ordonată de regele persan Șapor (310-379), care a decis, din pricina numărului mare de convertiți la creștinism, să înceteze execuțiile în rândul credincioșilor de rând și să fie urmăriți doar clericii și ierarhii.

Sfântul Achepsima era episcop al cetății Naesson, în vârstă de optzeci de ani, când a fost adus în fața autorităților persane. Păstrându-și cu dârzenie mărturisirea, a fost supus la chinuri și apoi întemnițat. La fel au pătimit și Iosif preotul și Aitala diaconul, "amândoi bărbați drepți și sfinți, a căror râvnă după Dumnezeu era ca râvna lui Ilie proorocul; iar vederea lor cinstită și cuvântul lor ca o sabie ascuțită de amândouă părțile, tăind necredința". (Viețile Sfinților)

Slăbiți peste măsură de foame, torturați neîncetat, sfinții au răbdat până la sfârșit, fiind numărați în ceata martirilor pentru Hristos, căci Achepsima a fost ucis în bătaie, iar Iosif și Aitala omorâți cu pietre.

* Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit în 23 aprilie, a trăit mai întâi în Capadocia și apoi în Palestina, în timpul împăratului Dioclețian (284-305), persecutor al creștinilor.

Sfântul Gheorghe, marele mărturisitor al lui Hristos, s-a născut pe vremea lui Dioclețian (284-305), din tată capadocian și mamă palestiniancă. Și primind o creștere minunată, având fire bună și rădăcină cinstită și sfântă - căci părinții lui erau dintr-o veche familie de neam ales și cu bună credință -, s-a remarcat ca un luptător viteaz și strălucit în războaie.

Fără să știe nimeni că tânărul Gheorghe este creștin, i-au fost acordate grade din ce în ce mai importante în armata imperială.

Împlinind douăzeci de ani, a rămas orfan de tată și a plecat împreună cu mama sa din Capadocia în Palestina, de unde era ea, și unde avea multe lucruri de moștenit. Și fiindcă s-a întâmplat să moară și mama sa în acea vreme, i-a rămas multă avuție.

Cu o parte din această avere a plecat Sfântul Gheorghe la curtea imperială pentru a primi în schimbul aurului putere și ranguri înalte în ierarhie.

Văzând însă ce prigoană se stârnise asupra creștinilor, a hotărât ca mai întâi să-și împartă averile sale pe care le avea cu sine la săraci, apoi să declare public înaintea lui Dioclețian că este creștin, lucru pe care l-a făcut degrabă.

Propovăduind pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost supus la tot felul de chinuri cumplite, fiind trecut prin toate vămile muceniciei, cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Pentru că a dovedit un curaj și o bărbăție nemăsurată, păstrându-și neclintită mărturisirea, în ziua de 23 aprilie 303, Sfântul Gheorghe a fost omorât prin tăierea capului.

În închisoare, tânărul comandant a dispus unuia dintre slujitorii săi ca după moarte, trupul său să fie dus și înhumat în Palestina. Dispoziția sa a fost îndeplinită întocmai, iar trupul său sfânt a fost îngropat în locul în care a cerut.

La câțiva ani după martiriul Sfântului Gheorghe, a venit la conducerea imperiului Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), iar cei care îl iubeau pe Sfântul Mucenic Gheorghe i-au zidit o biserică mare în Lida (Lod), un oraș antic, datând din perioada greco-romană. Cetatea Lida este menționată și în Sfânta Scriptură, atât în Vechiul Testament, cât și în cel Nou.

În această biserică a fost adus trupul Sfântului Mucenic Gheorghe, în ziua de 3 noiembrie.