Sărbătoare importantă în data de 23 februarie. Calendarul creștin-ortodox este marcat în această dată de pomenirea mai multor sfinți importanți.
Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Policarp, episcopul Smirnei; Sf. Gorgonia
Greco-catolice
Sf. ep. m. Policarp al Smirnei.
Romano-catolice
Sf. Policarp, ep. m.
Sfântul Sfințit Mucenic Policarp este pomenit în calendarul creștin ortodox la 23 februarie.
Slăvitul și sfințitul mărturisitor al lui Hristos, Policarp, era prin naștere și creștere fiu al cetății Efesului.
Părinții săi erau bine credincioși, foarte bogați și milostivi. Tatăl său se numea Pangratie, iar mama sa Teodora. Au fost denunțați pentru credința lor, fiind torturați și mult chinuiți cu foamea, cu setea și cu alte pătimiri rele. Teodora era atunci însărcinată cu Sfântul Policarp și a născut copilul în temniță. În cele din urmă Pangratie și Teodora au fost uciși.
Pruncul a fost dus la o femeie bogată și creștină, cu numele Calista, care l-a botezat și l-a crescut cu toată purtarea de grijă și sârguința, fără să spună nimănui taina aceasta, așa cum însuși îngerul i-a arătat.
Când a împlinit 20 de ani, Sfântul Policarp a plecat, cu voia mamei sale sufletești, să îl vadă pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care făcea cunoscută Evanghelia în alte părți ale Asiei.
S-a făcut ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan și, împreună cu el, a umblat din loc în loc, din țară în țară și, având multe suferințe, de foame, de sete, lipsa hainelor și multe alte strâmtorări, propovăduia cuvântul Evangheliei lui Hristos, ca și un apostol.
Sfântul Policarp a urmat în scaunul episcopal al Smirnei Sfântului Vucol, cel care a fost hirotonit ca episcop de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan.
În calitate de ierarh a păstorit apostolește Biserica lui Dumnezeu, suferind multe dureri și străduință pentru mântuirea sufletelor omenești. A fost învățător și următor al Sfinților Apostoli și proroc sfânt; pentru că toate cele pe care le spunea se împlineau întocmai.
Sfântul Policarp a depus mari eforturi pentru combaterea ereziilor și a sectelor gnostice iudeo-creștine.
A pătimit moarte mucenicească în timpul împăratului roman Marcus Aurelius (161-180), când s-a dezlănțuit persecuția împotriva creștinilor în Smirna, conform formulei: "non licet esse vos" ("nu vă este permis să existați").
A fost condamnat să fie dat fiarelor în amfiteatru, dar fiindcă la "jocuri" lupta cu fiarele se încheiase a fost osândit la moarte pe rug; și pentru că focul părea să nu-l atingă, a fost ucis cu o suliță. (
