Sărbătoare 17 martie - Un sfânt uriaș este pomenit de calendarul ortodox, astăzi

Ortodoxe
Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu

Greco-catolice
Sf. cuv. Alexie, Omul lui Dumnezeu

Romano-catolice
Sf. Patriciu, ep.

Sfântul Cuvios Alexie este pomenit de Biserică la 17 martie.

S-a născut la Roma, în vremea împăraților Arcadius (395-408) și Honorius (395-423). Părinții săi, Eufimian și Aglaida, erau creștini, foarte bogați.

Tatăl său ''avea trei mii de slugi, care purtau haine de mătase și brâie de aur. Dar nu avea fii, fiindcă femeia lui era neroditoare. Și era bun acel om, păzind poruncile lui Dumnezeu cu dinadinsul, postea în toate zilele până la al nouălea ceas și punea trei mese în casa sa sărmanilor, văduvelor, săracilor, străinilor și bolnavilor; iar el, într-al nouălea ceas, se ospăta împreună cu monahii cei străini. Iar dacă se întâmpla în vreo zi să aibă puțini săraci la mesele puse înaintea lor și de i se întâmpla ca prea puțină milostenie să dea săracilor din obișnuitele sale îndurări, atunci, căzând la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicea: 'Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu!''' (Viețile Sfinților).

Sfântul Alexie a fost rodul rugăciunilor acestor părinți, căci ''Aducându-și aminte Dumnezeu de dânsa, după mila Sa, a dăruit rod pântecelui ei, că a născut fiu; și s-a veselit bărbatul ei și au botezat pe prunc, numindu-l Alexie''(Viețile Sfinților).

Crescând fiul lor, au dorit ca acesta să se căsătorească, prin urmare, i-au găsit tânărului Alexie la vârsta cuvenită o logodnică. Însă, în noaptea nunții, Alexie a lăsat în mâinile miresei sale inelul de aur și brâul cel scump și a fugit în taină pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică).

A trăit necunoscut de nimeni, vreme de 17 ani, la Edesa, în Siria.

În acest timp, a fost căutat peste tot de trimiși ai părinților săi, care rămăseseră într-o mare durere împreună cu mireasa fiului dispărut. Oameni care îl căutau au ajuns până la biserica închinată Maicii Domnului din Edesa, dar nu au știut că el se află printre săracii care stăteau în pridvorul bisericii, așa că i-au dat milostenie și s-au întors acasă.

Sfântul Cuvios Alexie a plecat însă și din acel loc, pentru că i-a fost descoperită viața sa cea sfântă și a început să fie cinstit de oameni. Din pronie dumnezeiască a ajuns, în urma unei furtuni pe mare, din nou la Roma. Aici a hotărât să meargă la casa părinților ca un necunoscut.

La Roma, tânărul Alexie nu mai putea fi cunoscut de nimeni, căci trupul i se uscase de multă înfrânare, iar frumusețea feței sale se veștejise, vederea i se întunecase, ochii i se adânciseră și numai pielea și oasele i se vedeau.

Tatăl său l-a primit ca pe un om sărac și străin, iar pentru faptul că și el avea un fiu care se înstrăinase, a poruncit să i se ridice o căsuță chiar în fața ușilor palatului, ca să fie întotdeauna înaintea ochilor săi.

Sfântul Alexie a petrecut șaptesprezece ani în rugăciune zi și noapte, la ușile casei al cărei moștenitor și stăpân era. Și pentru că deasupra căsuței sale se deschideau ferestrele de la camerele locuite de mama și soția sa, a răbdat în acest timp cu mare jale plânsul mamei, îndurerate de pierderea fiului, și a miresei sale, care a rămas în palatul socrilor tânguindu-se de multe ori pentru văduvia ei.

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, consemnând unele taine știute numai de părinți. După ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul.

A doua zi, în timpul unei Sfinte Liturghii săvârșită în Biserica Sfinților Apostoli din Roma, la care participa și împăratul Honorius, s-a auzit un glas mare din Sfântul Altar care spunea că: "În casa lui Eufimian căutați pe omul lui Dumnezeu".

Atunci au aflat și casnicii săi, părinții și mireasa sa, cum vreme de 17 ani l-au avut lângă ei pe cel pentru care vărsau lacrimi cu multe tânguiri zi de zi.

Trupul Sfântului Alexie a fost pus pe un pat de mult preț și dus în mijlocul orașului, unde mulțimi de oameni s-au adunat, alături de papă și de împărat, pentru a se închina la moaștele sale.

După o săptămână, sfintele sale moaște au fost puse într-o raclă de marmură, împodobită cu aur și cu pietre scumpe, unde îndată au izvorât mir și a umplut racla, și așa s-a făcut îngroparea Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu.

Sfântul Alexie s-a mutat la cele veșnice în ziua de 17 martie, anul 411. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")