Sărbătoare 13 noiembrie - Zi mare în calendarul creștin ortodox

Ortodoxe
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa

Greco-catolice
Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului

Romano-catolice
Sf. Augustina (Livia), călug


Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (344-407, unul din marii Părinți ai Bisericii, este sărbătorit de Biserică în ziua de 13 noiembrie.

Luminătorul și dascălul lumii, stâlpul și întărirea Bisericii, propovăduitor al pocăinței, Sfântul Ioan Gură de Aur, s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși, însă slăviți și bogați. Tatăl său era voievod și se numea Secund, iar mama sa, Antuza.

La scurt timp după primirea Sfântului Botez, tatăl său s-a stins din viață, iar mama sa, Antuza, care a rămas văduvă de tânără, avea mai puțin de 20 de ani, s-a ocupat de creșterea sa.

Sfântului Ioan i s-a asigurat o educație deosebită, sub îndrumarea unor mari învățați și filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce privește învățătura creștină i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, și pe episcopul Tarsului, Diodor.

După moartea mamei sale, a petrecut patru ani într-o mănăstire din munții din preajma Antiohiei și doi ani ca pustnic într-o peșteră. A fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletiei, și apoi sfințit preot de către arhiepiscopul Flavian, urmașul lui Meletie.

În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, în fiecare duminică și sărbătoare.

Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulțime, neînțelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: "Învățătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ți zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă iar funia minții noastre este scurtă și nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale". Și din aceea zi așa i-a rămas numele Sfântului Ioan, arată arhimandritul Ilie Cleopa.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, care se afla la începutul misiunii sale de preot, a gândit în sine că nu este bine a spune lumii învățătură în cuvinte mari. Și de atunci se silea să ocolească termenii teologici și filosofici pe care îi cunoștea atât de bine, și să vorbească în cuvinte simple, pentru ca și ascultătorii cei mai neînvățați să înțeleagă și să aibă folos.

El nu vorbea învățături înalte și dogme greu de înțeles. Ci, mai ales, spunea cuvinte de învățătură morală, despre faptele bune, despre păcatele care ucid sufletul, despre Rai și iad și despre Judecata de apoi.

De asemenea, nimeni n-a vorbit mai mult și mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocăință și despre milostenie ca Sfântul Ioan Gură de Aur, spunea arhimandritul Ilie Cleopa. De aceea s-a și numit de toți "dascălul pocăinței și părintele săracilor".

Sfântul Ioan Gură de Aur, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie, a fost un fervent propovăduitor al dreptei credințe.

În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului, a combătut prin cuvântările sale luxul și lăcomia, făcându-și inamici printre potentații vremii, printre care s-a aflat și împărăteasa Eudoxia.

Pe acest fond, în timpul controverselor origeniste, în urma unui sinod, în anul 403, Sfântul Ioan a fost suspectat de erezie și a fost alungat din scaunul patriarhal. Deși s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cel din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privațiuni, a și murit.

A fost dus spre locul de surghiun sub pază, făcându-i-se multe neajunsuri, că doar ar muri mai degrabă. A fost dus prin ploaie și alteori prin arșița soarelui, iar prin cetăți și prin sate nu era lăsat să intre.

Cu Sfântul Ioan, erau doi preoți și un diacon, care merseseră din Constantinopol împreună cu dânsul în surghiun.

La Comane, unde era o biserică închinată Sfântului Sfințitului Mucenic Vasilisc, episcopul Comanilor, care a pătimit pentru Hristos în Nicomidia, a săvârșit Sfânta Liturghie.

După slujbă, făcând rugăciune de mulțumire, i-a îmbrățișat pentru ultima dată pe cei ce erau împreună cu dânsul. Apoi, culcându-se, a spus cuvântul cel obișnuit: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" și însemnându-se cu semnul Crucii, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: "Amin!". Atunci îndată și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, pentru că a purtat Crucea în toată viața sa, răstignindu-se lumii și împreună răstignindu-se cu Hristos.

Astfel s-a stins lumina Bisericii, astfel a tăcut gura cea de aur, astfel și-a săvârșit nevoința și alergarea bunul nevoitor și pătimitor, care a fost pe scaunul patriarhiei șase ani, iar în surghiun a suferit trei ani, fiind dus din loc în loc.

Au rămas în Biserică scrierile sale de o foarte mare valoare spirituală și de o rară frumusețe literară, printre care se numără "Despre preoție", "Cuvântări asupra Evangheliei lui Matei", "Cuvântări la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel" ș.a.

Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sfintei Liturghii, "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur", care se săvârșește în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbătorilor de peste an.