Sărbătoare 11 februarie - Zi cu o semnificație deosebită pentru credincioșii din România

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa

Greco-catolice
Sf. ep. m. Vlasie; Prima apariție a Sfintei Fecioare la Lourdes

Romano-catolice
Sf. Fc. Maria de la Lourdes

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 februarie.

Pentru viața sa blândă și dreaptă, Sfântul Vlasie a fost ales episcop în Sevastia, Capadocia, în timpul în care Biserica era prigonită.

A trăit în vremea persecuțiilor sângeroase declanșate de împăratul roman Dioclețian (284-305) împotriva creștinilor. Din acest motiv, Sfântul Vlasie viețuia ascuns într-una din peșterile Muntelui Argheos. În fața peșterii, veneau fiarele sălbatice căutând binecuvântarea Sfântului Vlasie, mai ales atunci când se îmbolnăvea vreuna dintre ele, căci sfântul dobândise darul vindecărilor, tămăduind chiar și animalele.

Sfântul Vlasie se ascundea de furia persecutorilor, așa cum făceau pe atunci mulți creștini. În cetate erau puțini creștini, cei mai mulți fugeau în pustie, în munți și în peșteri de frica chinurilor, iar unii, neputând să le rabde, s-au închinat o vreme la idoli.

Vânătorii care l-au descoperit l-au pârât la mai marele cetății, Agricola, care a ordonat să fie prinși toți creștinii ascunși. După ce a fost adus în fața acestui demnitar, Sfântul Vlasie a fost dus la închisoare, de unde era scos pentru anchetă și judecat, iar pentru mărturisirea credinței în Hristos era torturat.

În drumul spre închisoare, Sfântul Vlasie a fost urmat de niște femei, șapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pica din trupul său, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins și le-au dus la guvernator, zicându-i: "Și acestea sunt creștine".

Împreună cu aceste șapte femei creștine și cu cei doi copii ai uneia dintre ele, Sfântul Vlasie a primit cununa muceniciei prin tăierea capului.

* Sfânta Teodora, soția împăratului iconoclast (împotriva cultului icoanelor) Teofil (829-842), era iconodulă (cinstea icoanele).

La moartea lui Teofil (842) i-a urmat la tron fiul său Mihai, acesta fiind încă un copil, treburile statului erau administrate de Teodora. Sub domnia acesteia a încetat, în Imperiu, prigoana iconoclastă împotriva drept credincioșilor, împărăteasa convocând un sinod la Constantinopol, în 843, prin care s-a restabilit dogma ortodoxă iar icoanele și-au ocupat din nou locul lor în cultul creștin. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")