Ortodoxe
Sf. Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ier. Ioan, episcopul Goţiei (Dezlegare la peşte)
Greco-catolice
Sf. cuv. David
Romano-catolice
Ss. Ioan şi Paul, m.; Josemaria Escriva, pr.
Sfântul Cuvios David este pomenit în calendarul creştin ortodox la 26 iunie.
S-a născut în Tesalonic şi a ales viaţa monahală, intrând în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie, numită Cunuliaton.
"El de mic a defăimat toată odihna trupească, lepădându-se de lume şi de cele din lume. A părăsit prietenii şi rudeniile, cinstea şi slava cea vremelnică, banii, averile şi orice altă norocire vremelnică, dar încă şi sufletul său, după porunca Evangheliei, şi a urmat Stăpânului, luând crucea din tinereţe, fiindcă inima lui se rănise cu totul de dumnezeiasca dragoste". (Vieţile Sfinţilor)
Citind vieţile sfinţilor, a dorit să le urmeze exemplul, drept care a vieţuit trei ani într-un migdal, fără niciun acoperiş, suportând atât arşiţa, cât şi frigul, nevoinţa aceasta a făcut-o şi pentru ca Dumnezeu să-i împlinească o anumită cerere.
După cei trei ani, îngerul Domnului a venit la el şi i-a zis: "Davide, Domnul a ascultat rugăciunea ta, şi-ţi dă darul acesta pe care de mult l-ai cerut, adică să fii smerit cugetător, să te temi de El şi să-L cinsteşti cu evlavie cuviincioasă; de aceea, pogoară-te din copac şi linişteşte-te într-o chilie". (Vieţile Sfinţilor)
Ucenici i-au construit atunci o chilie în care îi primea pe cei ce aveau nevoie de ajutor, de sfat şi vindecare, căci dobândise darul facerii de minuni.
Sfântul Cuvios David, mergând la împăratul Iustinian (527-565) cu o cerere din partea cetăţenilor Tesalonicului, l-a tămâiat pe acesta şi pe toată suita lui ţinând cărbunii aprinşi în palmă. A murit pe drumul de întoarcere la Tesalonic, aşa cum prevăzuse înainte de plecare.
