Călcâiul lui Ahile în conflictul din Ucraina. Dacă pierde această regiune, Putin pierde războiul

Astăzi însă, peninsula pe care Kremlinul a transformat-o într-un simbol al renașterii influenței ruse riscă să devină exact opusul, susține fostul colonel britanic Hamish de Bretton-Gordon într-o analiză militară. În opinia acestuia, dacă Ucraina reușește să recupereze Crimeea, războiul va fi pierdut de Vladimir Putin, iar declararea stării de urgență în peninsulă reprezintă deja un semnal al deteriorării situației atât pe plan militar, cât și politic.

Peninsula care a devenit cheia întregului conflict

Pentru liderul de la Kremlin, pierderea influenței asupra fostelor republici sovietice a rămas una dintre cele mai mari frustrări de la prăbușirea URSS. În plus, apropierea multora dintre aceste state de Occident a alimentat ani la rând obiectivul Moscovei de a-și reconstrui sfera de influență.

În acest context, fostul ofițer KGB se confruntă acum cu una dintre cele mai dificile perioade de la declanșarea invaziei pe scară largă împotriva Ucrainei. Potrivit publicației Telegraph, poziția lui Vladimir Putin pare astăzi mai fragilă decât în orice alt moment al conflictului, iar semnele slăbirii controlului devin din ce în ce mai evidente.

Atacurile ucrainene ajung tot mai adânc în Rusia

Problemele Kremlinului nu mai sunt limitate la linia frontului. În ultimele luni, dronele și rachetele lansate de Ucraina au demonstrat că pot lovi în mod repetat obiective aflate în interiorul teritoriului rus, punând în lumină vulnerabilitățile sistemelor de apărare aeriană ale Moscovei.

În același timp, și situația din Crimeea s-a schimbat radical. Peninsula de la Marea Neagră, care ani la rând a reprezentat una dintre cele mai populare destinații turistice controlate de Rusia, traversează acum o perioadă marcată de incertitudine. Tot mai mulți locuitori și turiști încearcă să părăsească zona, iar ceea ce Kremlinul considera cândva cel mai valoros câștig strategic începe să se transforme într-o responsabilitate dificil de gestionat.

Decizia privind starea de urgență arată cât de gravă este situația

Analiza lui Hamish de Bretton-Gordon evidențiază că instituirea stării de urgență în Crimeea reprezintă unul dintre cele mai importante semnale că autoritățile ruse nu mai pot ascunde dificultățile din peninsulă.

Pentru prima dată de la anexarea ilegală a Crimeei, oficialii ruși admit în mod public că situația a devenit suficient de serioasă încât să impună măsuri excepționale, comparabile cu cele specifice unei forme de lege marțială. Acest lucru reflectă amploarea problemelor cu care Kremlinul este nevoit să se confrunte într-o regiune considerată până nu demult complet securizată.

Tot mai multe informații indică lipsuri în aprovizionarea cu combustibil, pene de curent și o stare de neliniște în rândul populației civile. În paralel, Sevastopolul, baza istorică a Flotei ruse din Marea Neagră, și-a pierdut rolul dominant după seria de atacuri lansate de Ucraina, care au obligat navele rusești să se retragă.

Locuitorii pleacă, iar aprovizionarea devine tot mai dificilă

Imaginile cu șirurile de mașini care încearcă să iasă din Crimeea sunt considerate încă un semn că populația nu mai percepe peninsula drept un loc sigur.

În același timp, alimentarea cu produse esențiale începe să fie afectată. Combustibilul ajunge tot mai greu în regiune, în condițiile în care atacurile cu drone ucrainene asupra așa-numitului „pod terestru” care traversează Donețk și Luhansk perturbă rutele logistice folosite de armata rusă.

Contrastul față de imaginea promovată ani la rând de Kremlin este unul puternic. Dacă în trecut Crimeea era prezentată drept dovada succesului politic și militar al lui Vladimir Putin, acum aceeași peninsulă riscă să fie percepută drept simbolul eșecului campaniei militare pe care Moscova continuă să o numească „Operațiune militară specială”.

În momentul anexării ilegale a Crimeei, în 2014, reacția Occidentului a fost una limitată. Deși au fost introduse sancțiuni și au existat condamnări politice, numeroase state europene au continuat în acea perioadă să își reducă investițiile în apărare, profitând de climatul de stabilitate instalat după încheierea Războiului Rece.

Kremlinul a tras concluzia că Occidentul nu va interveni decisiv

Potrivit analizei fostului colonel britanic Hamish de Bretton-Gordon, Vladimir Putin și-a consolidat convingerea că statele occidentale nu sunt dispuse să îi blocheze planurile. Această percepție s-a accentuat și după momentul în care Regatul Unit, parțial din cauza lui Ed Miliband, a împiedicat planurile britanice și americane privind distrugerea arsenalului chimic al președintelui Bashar al-Assad, după atacul în care 1.500 de persoane au fost ucise cu agentul neurotoxic Sarin.

În opinia analistului militar, Kremlinul a interpretat acel episod drept dovada că Occidentului îi lipsesc atât voința politică, cât și instrumentele necesare pentru a se opune ambițiilor Rusiei.

Această impresie a fost alimentată și de alte crize internaționale în care reacția occidentală a părut ezitantă sau lipsită de fermitate. Astfel, atunci când Rusia a declanșat invazia pe scară largă asupra Ucrainei, în februarie 2022, Vladimir Putin ar fi mizat pe un răspuns similar celui din trecut.

Calculele Kremlinului s-au dovedit însă greșite. Ucraina a rezistat atacului și a continuat să lupte, beneficiind de sprijin militar consistent din partea statelor occidentale, ajutor care a schimbat în mod semnificativ evoluția războiului.

De ce Crimeea este atât de importantă pentru armata rusă

Din punct de vedere militar, peninsula ocupă în continuare o poziție esențială în arhitectura operațiunilor rusești. Crimeea funcționează ca principal centru logistic pentru aprovizionarea trupelor desfășurate în sudul Ucrainei și reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de sprijin pentru întreaga linie a frontului din această zonă.

Pe măsură ce atacurile ucrainene au afectat rutele de transport care traversează teritoriile ocupate, dependența Rusiei de Crimeea și de podul Kerci a devenit și mai mare. Aceste legături au căpătat un rol crucial în alimentarea unităților ruse aflate în apropierea fluviului Nipru.

În analiza sa, Hamish de Bretton-Gordon consideră că, dacă Ucraina va continua să reducă posibilitatea Rusiei de a folosi Crimeea drept bază militară sigură, efectele asupra operațiunilor desfășurate de armata rusă pot fi deosebit de serioase.

Chiar și un succesor al lui Putin ar avea o misiune extrem de complicată

Analistul militar atrage atenția că discuțiile privind eventualul succesor al lui Vladimir Putin trebuie privite cu prudență. În opinia sa, este greu de imaginat că viitorul lider al Rusiei ar putea fi mai atașat de acest război decât omul care a decis declanșarea lui.

Indiferent cine va conduce Kremlinul în viitor, acesta va prelua o moștenire complicată, formată dintr-o armată slăbită după ani de lupte, o economie aflată sub presiune și o societate tot mai afectată de consecințele unui conflict prelungit.

Din acest motiv, contextul strategic în care va trebui să acționeze un eventual succesor al lui Vladimir Putin va fi cu totul diferit față de cel existent atunci când actualul lider rus și-a început mandatul.

Pentru Hamish de Bretton-Gordon, simbolistica Crimeei spune aproape întreaga poveste a evoluției regimului de la Moscova. Peninsula care ani la rând a fost prezentată drept cea mai mare realizare a lui Vladimir Putin ar putea ajunge, în cele din urmă, să fie asociată cu începutul declinului său politic și militar.