Preotul Gabriel Cazacu este îngerul copiilor. Nu, nu sunt cuvinte mari. Într-un sfert de veac, peste 100 de suflete i-au cunoscut caracterul bonom. I-a luat de pe stradă și i-a făcut oameni mari.Doctori în America, fotbaliști la echipe de renume, antreprenori de succes. Toți au crescut în același loc: Centrul Sfânta Macrina. O căsuță cochetă din sectorul 2, care astăzi... e goală. Părintele s-a străduit din răsputeri, dar banii au ajuns la fundul sacului. Dumnezeu ne încearcă, dar nu ne lasă la greu, spune acesta, convins ca, într-o bună zi, soarele va ieși din nou pe strada lor.
Când nu slujește în altarul bisericii Cașin, părintele Gabriel Cazacu se ocupă de Centrul Social Sfânta Macrina.
"I-am scos din canale și au mers la școală. I-am dus la spital, le-am vindecat rănile trupului, apoi i-am tămăduit. Am reclădit speranța în sufletele lor, n-am făcut mare lucru", spune părintele Gabriel Cazacu, parohul bisericii Cașin.
Un om a reușit să țină, un sfert de secol, o casă cu zeci de copii. Nu a fost niciodată singur. Ci înconjurat de asistenți social, învățători, medici, psihologi. O echipă mare lucra la slefuirea unor caractere. Și pansau suflete.
"A trebuit din motive administrative să închidem activitatea de aici și precum vedeți în jurul nostru, este o casă cu multă lumină, dar o casă tristă pentru că nu se mai aud vocile copiilor", spune părintele.
28 de copii mâncau, citeau, râdeau și se jucau. Învățau să traiască frumos. Cel mai mic avea 7 ani. Cel mai mare, 17. Chiar și pe cei doi copii ai lui i-a crescut alături de cei pe care i-a luat de suflet. Unii au fost abanonați la câțiva ani după naștere, alții au fost pur și simplu lăsați sub cerul liber.
Între părinte, cei 16 angajați din Centru și copii se crease o legătură atât de puternică, încât nimeni și nimic nu părea că le destramă povestea. Și totuși... lipsa banilor și-a spus cuvântul. Investițiile ar fi costat aproape 100.000 de euro. Pentru ca centrul să fie sigur în caz de incendiu. Nu s-au găsit resursele necesare așa că, până una-alta, micuții au fost dați în grija statului.
Părintele încearcă acum în fel și chip să găsească soluții, cu ajutorul oamenilor cu dare de mână ca să-i readucă pe copii acasă.
"Nu poți demisiona din calitatea de părinte niciodată", spune preotul.
