Trei mari sfinți sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă astăzi, 30 ianuarie. Au fost mari apărători ai dreptei credințe, au avut multă dragoste de Biserică și o mare grijă față de cei săraci.
Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriți de Biserică împreună în ziua de 30 ianuarie.
Toți cei trei Sfinți Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit "veacul de aur" al creștinătății, s-au născut în familii evlavioase creștine și au avut parte de o educație aleasă. Toți trei au studiat la cele mai vestite școli ale vremii și au fost ridicați prin voia lui Dumnezeu la treapta arhieriei, pentru a răspândi de acolo, cu și mai multă putere, lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioșilor lor.
Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor și ai tuturor celor aflați în suferință și, mai mult decât atât, au luptat, prin cuvânt și prin scris, pentru lămurirea adevărurilor de credință ortodoxă, împotriva rătăcirilor și a credințelor deșarte. Au fost mari predicatori și scriitori bisericești, lăsând în urma lor un număr mare de cărți de învățătură, alcătuind diverse cântări și rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat și Liturghiile care le poartă numele.
În timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), în jurul Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur s-au iscat controverse aprige privind întâietatea unuia sau a altuia. Reprezentanții celor trei facțiuni, care se numeau Ioaniteni, alții Vasiliteni, iar alții Grigoriteni, stârneau multe discuții, fiecare susținând pe câte unul dintre ierarhi în detrimentul celorlalți doi.
În cursul anului bisericesc, pomenirea fiecăruia dintre ei se face pentru Sfântul Vasile la 1 ianuarie, pentru Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar pentru Sfântul Ioan Gura de Aur la 13 noiembrie și la 27 ianuarie, scrie crestinortodox.ro.
Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se arată că a întrecut pe toți filosofii în cuvinte și mai ales în iscusința, înlesnirea și frumusețea vorbirii; și atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură și a săvârșit propovăduirea evanghelică, încât, dacă n-ar fi fost acest Sfânt, "ar fi fost de trebuință să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos" ("Viețile Sfinților").
Faptele sale bune atât de mult l-au înălțat, încât pe toți i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei și al dragostei. A trăit 63 de ani, fiind ierarh al Bisericii lui Hristos șase ani. S-a săvârșit în Comane, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.
Sfântul Vasile cel Mare a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci și pe cei vechi; a studiat mult în domeniile științelor și filosofiei. A ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, la vârsta de 37 de ani, și a păstorit Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale.
Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite așezăminte pentru alinarea suferințelor celor bolnavi și nevoiași: spitale, azile, ospătării, școli și altele.
Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul a păstorit Biserica Constantinopolului 12 ani și a trăit 80 de ani. Se spune despre Sfântul Grigorie că atunci când s-a făcut patriarh a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioșilor, iar când a părăsit scaunul a lăsat numai una eretică.
A mers de la Constantinopol la Arianz, moșia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu și făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârșit cu pace.
