Zi crucială pentru Mario Iorgulescu. Azi află dacă magistrații îl trimit sau nu, la închisoare

Avocații lui Mario Iorgulescu n-au reușit să-i convingă pe judecători să-i suspende procesul de omor pe motive medicale, deoarece instanța a intuit că beizadeaua lui Gino Iorgulescu nu suferă de nicio boală care să facă imposibilă deplasarea lui din Italia în România. Mario Iorgulescu află miercuri, 11 octombrie, dacă merge sau nu la închisoare pentru 15 ani și 8 luni de pușcărie pentru accidentul mortal din septembrie 2019, atunci când s-a urcat la volan sub influența alcoolului și a cocainei.

Curtea de Apel București a judecat pe data de 11 septembrie ultimul termen al procesului de omor al lui Mario Iorgulescu, magistrații urmând a anunța decizia definitivă miercuri, 11 octombrie.

Pe data de 10 iulie, avocații lui Mario Iorgulescu au formulat două cereri, ambele respinse de magistrații de la Curtea de Apel București.

Una dintre cereri se referea la suspendarea cauzei, pe motiv că Mario Iorgulescu ar fi atât de grav bolnav în Italia încât întoarcerea lui în țară pentru proces ar fi imposibilă.

În realitate, diagnosticul lui Mario Iorgulescu este de natură psihiatrică: tulburare de personalitate și tulburare posttraumatică de stres.

Judecătorii au concluzionat că acesta nu este un motiv plauzibil pentru ca avocații să susțină că Mario Iorgulescu nu poate fi adus în țară, ci - sublinierea judecătorilor - „mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare”.

A doua cerere se referea la efectuare a unei noi expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, respectiv privind posibilitatea aflării sale sub influența substanțelor psihoactive în momentul producerii accidentului.

Tutorele lui Mario, președintele FRF Gino Iorgulescu, a transmis presei că va acționa în judecată pe oricine mai afirmă că fiul său era beat sau drogat, deoarece avocații au găsit un tertip pentru a anula expertiza medico-legală, respectiv faptul că Spitalul Elias n-ar avea „acreditare” pentru a recolta probe biologice în acest sens.

Ce tulburări îl țineau departe de proces pe Mario Iorgulescu

Ziare.com a consultat încheierea de ședință din data de 7 iulie 2023, pentru a vedea exact ce motive au depus la dosar avocații lui Mario Iorgulescu și de ce instanța le-a respins.

Primul dintre ele se referă la suspendarea procesului pe motiv că Mario Iorgulescu nu poate fi adus din Italia în România pentru a fi judecat.

• „Curtea constată că apărarea a invocat faptul că inculpatul suferă de o boală gravă de natură psihică, patologie care îl împiedică să-și exprime în mod valid poziția procesuală, și, totodată, că expertiza medico-legală a fost solicitată sub condiția ca aceasta să fie efectuată pe teritoriul Italiei, acolo unde inculpatul se află în prezent.

• Potrivit art. 184 alin. 2 C.p.p., expertiza se efectuează în cadrul instituției medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii. Fără a nega faptul că, în anumite circumstanțe excepționale, o expertiză medico-legală poate fi efectuată și pe teritoriul unui stat străin (atunci când expertiza este absolut necesară soluționării cauzei, iar persoana supusă expertizei se află pe teritoriul acelui stat și se află în imposibilitatea de a se deplasa în România, ca urmare a stării fizice în care se află sau a faptului că autoritățile judiciare ale statului străin nu-i permit să părăsească țara, prin instituirea unei măsuri privative sau restrictive de libertate), fie prin intermediul unui ordin european de anchetă sau comisii rogatorii, fie prin deplasarea unor specialiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală pe teritoriul statului respectiv, instanța de apel apreciază că în cauza de față nu este incidentă nicio împrejurare care să justifice efectuarea expertizei într-o astfel de modalitate.

• Astfel, niciunul dintre înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei nu relevă împrejurarea că inculpatul s-ar afla într-o imposibilitate fizică de a se deplasa în România sau că o astfel de deplasare i-ar pune în pericol sănătatea sau viața.

• Chiar apărarea a susținut că la începutul lunii mai inculpatul a părăsit în mod voluntar unitatea medicală în care era cazat fără acordul medicilor, fiind așadar evident că starea fizică în care se află îi permite să se deplaseze dintr-un loc în altul, fără a avea probleme locomotorii sau de altă natură care să-l împiedice să fie transportat în România, în vederea efectuării expertizei medico-legale.

• De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul a putut fi transportat din România în Italia la un interval relativ scurt de timp de la producerea accidentului, când starea sa de sănătate era, potrivit susținerilor apărătorilor săi, una extrem de gravă, astfel încât este greu de crezut că în prezent, la aproximativ 4 ani de la producerea evenimentului rutier în care acesta a fost implicat, revenirea sa în România nu ar mai fi posibilă.

• Inculpatul a susținut, prin intermediul apărătorilor săi, că afecțiunile de care suferă sunt exclusiv de natură psihică, actele medicale depuse la dosar relevând următorul diagnostic: „tulburare de personalitate – sindrom frontal și tulburare posttraumatică de stres”.

• Fără a face vreo apreciere cu privire la existența sau gravitatea acestei patologii, Curtea apreciază că sub nicio formă o afecțiune de această natură nu-l împiedică pe inculpat să se deplaseze din Italia în România.

• Chiar și în ipoteza în care starea psihică nu i-ar permite inculpatului să îndeplinească formalitățile necesare transportului pe ruta Italia-România, acestea în mod evident pot fi realizate de tutorele său, astfel încât nici din această perspectivă nu există vreun impediment în legătură cu efectuarea unei astfel de deplasări.

• Mai mult decât atât, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 184 alin. 3 C.p.p., conform căruia expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obținerea consimțământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezența unui avocat ales sau din oficiu, în fața organului judiciar, iar în cazul minorului, și în prezența ocrotitorului legal.

• În altă ordine de idei, Curtea nu poate ignora existența unei hotărâri definitive, deci care se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care s-a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă față de inculpatul (Iorgulescu Gino-Mario – n.r.), iar faptul că autoritățile judiciare italiene au refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare național nu are înrâurire, din perspectiva autorităților judiciare din statul emitent al mandatului de arestare, asupra valabilității acestei măsuri preventive.

• Or, în contextul în care în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului s-a reținut ca scop al arestării împiedicarea acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, iar această măsură preventivă este în vigoare și în prezent, instanța de apel apreciază că efectuarea expertizei medico-legale pe teritoriul Italiei ar fi contrară rațiunii pentru care s-a dispus măsura preventivă în cauză, prezența inculpatului în fața instanței române fiind atât posibilă, cât și necesară.

• De altfel, insistența prin care inculpatul solicită efectuarea expertizei în Italia, iar nu în România, în lipsa unei situații de natură obiectivă care să-l împiedice să se deplaseze pe teritoriul statului român, este de natură să contureze suspiciunea că acesta nu urmărește un scop legitim, ci mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, precum și a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale din 20.12.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

• Curtea subliniază faptul că soluția dispusă prin prezenta încheiere nu relevă lipsa de utilitate, per se, a probei cu expertiză medico-legală psihiatrică, ci se raportează strict la cererea de efectuare a expertizei pe teritoriul Italiei, proba fiind solicitată de către inculpat în mod expres sub această condiție.

• Cu alte cuvinte, această probă nu va fi respinsă pentru lipsa caracterului său pertinent, concludent sau util, ci pentru imposibilitatea de administrare, în sensul art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p., ca urmare a faptului că inculpatul, în mod nejustificat, nu dorește să se prezinte în vederea efectuării expertizei pe teritoriul României.

• Curtea mai reține că nicio dispoziție legală nu-i conferă inculpatului dreptul de a alege locul unde se desfășoară expertiza medico-legală, doar în situații excepționale, care nu sunt incidente în speța de față, aceasta putând fi realizată pe teritoriul altui stat, astfel cum s-a arătat în precedent.

• În mod evident, în ipoteza în care inculpatul va reveni pe teritoriul României anterior finalizării procesului penal și își va da consimțământul să fie evaluat din punct de vedere medical de specialiștii din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, acesta va avea posibilitatea să reitereze cererea de efectuare a unei expertize medico-legale, instanța urmând să analizeze la momentul respectiv în ce măsură o astfel de probă este necesară și utilă pentru justa soluționarea a cauzei.

• Aceleași considerente sunt valabile, mutatis mutandis, și în privința cererii de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă la momentul producerii accidentului inculpatul se afla în stare de responsabilitate penală și dacă putea să realizeze conștient acțiunile sale, respectiv urmările acestora, în condițiile în care și această expertiză a fost solicitată de către inculpat tot sub condiția de a fi efectuată în Italia. Așadar, pentru identitate de rațiune, Curtea urmează să respingă și această cerere, fiind incidente prevederile art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p”, se arată în încheierea de ședință din data de 10 iulie 2023.

SURSA