Pe 17 August 1872 s-a născut Traian Vuia, pionier al aviației române și mondiale, membru al Academiei Române. Este primul pământean care a zburat cu un vehicul mai greu decât aerul. La Paris, a realizat, cu eforturi proprii un ”aeroplan automobil”, cu care a reușit să zboare, la 18 martie 1906, pe câmpul de la Montesson.
Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, București, România) a fost un inventator român, pionier al aviației mondiale. În 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decît aerul.
Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoasterea rezultatelor activității sale, chiar dacă multa vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont; (1873-1932).
Dorinta lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, avînd cu el planurile și macheta acestui aparat de zbor.
Vuia a înaintat Academiei de Știinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o mașină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuși, în 17 august 1903, obține brevetul de invenție.
A fost nevoit să își echipeze micul monoplan (aeroplanul “Vuia 1″), pe care a început sa-l construiască în Franța în 1903, cu multe inovații. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor.
Neputîndu-și permite să achiziționeze un motor ultraușor, Vuia s-a resemnat sa inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul ca era simplu și putin costisitor, însa, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstratii (timpul sau de funcționare era de aproximativ trei minute).
În 1905, aeroplanul sau a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercarile în acea vreme se faceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmînd exemplul lui Vuia, un an mai tîrziu.
Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roți pneumatice, care avea rol de tren de decolare și aterizare.
Întreaga construcție era metalică din tuburi de oțel, îmbinate prin manșoane, iar aripa era din pînzâ de in impregnată.
O alta noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative.
Aeroplanul nu avea însa nici profundor, nici ampenaj stabilizator. Cu toate acestea, la încercarile de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, dupa ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înaltimea de un metru și a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorîndu-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac.
El avea stabilitatea longitudinală precară și forța motrice insuficientă.
Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare.
De atunci a fost scoasă în evidență și propagată ideea că Vuia a reușit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.).
Prin perfecționarea primului model, s-a obținut aeroplanul “Vuia 1 bis“. Mai tîrziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciți cu apă, de 25 CP, creația inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, mentinîndu-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit “Vuia 2” și a fost brevetat în Belgia.
Vuia a continuat să studieze zborul vertical și a construit, în 1918 și 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentație, cu axe separate.
Primul model era acționat prin forța musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cîntarind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy (nu de catre Vuia) si s-au ridicat de la sol.
Dintre creatiile lui Vuia mai amintim torpila aeriana, realizată, în 1917, împreuna cu Victor Tatin (1847-1917) și generatoarele de aburi, de joasa și înaltă presiune (1925).
Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27 mai 1946.
Este înmormîntat la cimitirul Bellu din București.
Astăzi Aeroportul Internațional Timișoara din România îi poartă numele.
