Torționarii lui Gheorghe Ursu, trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de  21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Gheorghe Emil Ursu și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine.

În realitate, mai susțint procurorii, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist.

În rechizitoriul întocmit de oamenii legii se mai arată că Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra victimei inginerul disident Gheorghe Emil Ursu, acțiuni care au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață.

De asemenea, George Homoștean,  în calitate de ministru de interne, și Tudor Postelnicu, în calitate de șef al Departamentului Securității Statului, în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile împotriva lui Gheorghe Emil Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist.

Totodată, la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, aceștia au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Gheorghe Emil Ursu, George Homoștean și Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârșirea faptelor comise de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile.

De asemenea, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Gheorghe Emil Ursu și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia.

Dosarul a fost trimis, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.

Gheorghe Ursu s-a născut la 1 iulie, în Basarabia, în orașul Soroca, fiind fiul lui Vasile Ursu (din Galați) și al Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galați. A continuat să învețe la liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.

Gheorghe Ursu a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident.

În anul 1970, i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian.

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985, pe motiv că deținea valută. În realitate, a fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate.  Jurnalul avea 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 și alte manuscrise.

A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”

În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.

Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.

Viața lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de către Cornel Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu ocazia evenimentului Sibiu - Capitală Culturală Europeană Filmul conține și înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.

Procurorii au respins sistematic, până în 2014, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracțiunea nu există, fie că fapta - omor calificat sau crime împotriva umanității - s-a prescris.

Andrei Ursu a prezentat declarațiile date de colegii de celulă ai tatălui său, mărturii ale paznicilor celulei în care a fost închis Gheorghe Ursu, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum și declarațiile mai multor medici de la Jilava, printre care și doctorul care l-a operat pe Gheorghe Ursu, din care rezultă "foarte clar" că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcute în timpul interogatoriului luat de maiorul de securitate Marin Pîrvulescu.

Redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui Gheorghe Ursu a fost confirmată, în 12 noiembrie 2014, de Curtea Militară de Apel București, care a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, după ce Parchetul instanței supreme a infirmat soluțiile de netrimitere în judecată în acest caz.

Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a fost în greva foamei 17 zile, în octombrie și noiembrie 2014, în semn de protest față de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofițerul de la Securitate, Marin Pîrvulescu, care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare.

Până acum, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost șef al Direcției Cercetări Penale, și Mihail Creangă, fost șef al Arestului Miliției Capitalei.

La începutul lui ianuarie 2015, procurorii militari au anunțat că fostul maior de securitate Marin Pîrvulescu este urmărit penal pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a primit abia anul acesta dosarul de urmărire informativă pe care fosta Securitate i l-a deschis disidentului Gheorghe Ursu.

Documentele au venit de la Parchetul Militar, care a redeschis dosarul morții violente a inginerului Ursu. CNSAS a cerut SRI și microfilmul pentru a confrunta datele. Așa a descoperit că forma actuală a dosarului nu coincide, în cea mai mare parte a sa, cu forma inițială, întocmită de Securitate. Fiul disidentului a susținut că falsificarea documentelor a avut un singur scop: să ascundă implicarea unor foști ofițeri ai Securității în moartea tatălui său.