Banca de la școală, cu fotografiile lui, a devenit un adevărat altar închinat lui Andrei, unde colegii își plâng prietenul și aprind în permanență lumânări. Profesorii și colegii săi de la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău sunt înmărmuriți de durere și nu pot vorbi de Andrei la timpul trecut, scrie ziaruldebacau.ro.
Înainte de sinucidere, nimeni nu a observat vreun comportament bizar la el, care să conducă spre o asemenea pistă. Colegii și profesorii sunt șocați.
"Am aflat de decesul lui Andrei de la un elev din clasa a XII-a – ne-a spus, cu lacrimi în ochi, prof. Elena Loredana Ghelasă, director adjunct al Colegiului Național «Vasile Alecsandri». Prima dată am crezut că e o glumă: «Nu e posibil așa ceva», mi-am zis. Nu știu ce l-a împins să facă asta”. Vizibil marcată de suferință, fosta lui profesoară în clasele a IX-a și a X-a păstrează în suflet două imagini cu Andrei, pe care nu le poate uita. “De când am aflat de tragedie, am în față două imagini: locul lui în laboratorul de Chimie și imaginea de la Gala Învățământului Băcăuan, din iarnă, când au fost premiați și el și profesoara lui de Informatică – ne-a mărturisit, emoționată, directoarea.
Ca elev, prof. Elena Loredana Ghelasă și-l amintește ca având performanțe școlare deosebite, un elev de nota 10, bine pregătit la toate materiile, lăudat de profesori. Nu ridica mâna niciodată, dar răspundea întotdeauna când era solicitat. Era un adolescent retras, cu probleme de comunicare, timid, care nu a creat niciodată probleme. Era prezent în colectivitate, participa la majorate, interacționa cu colegii de clasă, dar nu vorbea decât dacă era întrebat.
Profesoara lui de Informatică, Laura Cojocaru, din spusele profesorilor era mai aproape de sufletul lui Andrei. Izbucnește în plâns numai la auzul numelui. “Nici acum nu îmi vine să cred – ne-a mărturisit profesora de Informatică, cu glasul stins de lacrimi. De multe ori i-am spus, mai în glumă, mai în serios, că aș fi vrut să fie copilul meu. Își dorea să devină programator. Informatica era pentru el mai mult decât o pasiune”. Îl vedea ca pe un tânăr “foarte interiorizat, răspundea doar monosilabic, cu capul în jos. A fost un copil deosebit, cuminte, serios și matur și respectuos”. La momentul dispariției, i-a sunat pe părinții lui Andrei “de vreo șase-șapte ori”. “În primele două zile – ne-a spus profesoara -, l-am căutat pe Andrei în tot orașul, împreună cu soțul”.
Cătălin Barbu, dirigintele lui Andrei, nu crede în varianta sinuciderii. “Nu cred în această variantă, pentru că nu avea de ce să facă asta – ne-a explicat el, indignat de deznodământ. În trei zile, avea Olimpiada Națională de Informatică. Polițiștii i-au verificat calculatorul și nu au găsit nimic dubios. Era un copil perfect. Nu te aștepți la așa ceva”.
