Greu de ucis cum i-ar spune dusmanii care si-au construit sau naruit carierele incercand sa-l doboare, Traian Basescu a fost un die hard al politicii pe care a schimbat-o dupa „chipul si infatisarea” sa, lasand in urma resturi si membre dislocate din partidele cu care, pe rand, a colaborat, s-a luptat, a coabitat, a vrut sa le distruga sau, intr-un final, a incercat sa le dea viata artificial.
Reprezentativa pentru debutul in functia de presedinte ramane cooptarea Partidului Conservator al lui Dan Voiculescu la guvernare pentru majoritatea necesara formarii Cabinetului Tariceanu. Moment pe care Traian Basescu avea sa-l numeasca dupa nicio luna, pe 6 ianuarie 2005, „solutia imorala” si invoca alegerile anticipate pentru a scapa de cel care avea sa-i devina cel mai aprig dusman politic. De atunci pana la „despartirea” de PDL si crearea Partidului Miscarea Populara, Traian Basescu a experimentat toate combinatiile posibile intre principalele partide pentru a-si implini scopurile politice.
Dupa 10 ani de razboaie purtate uneori in numele puterii, alteori pentru a supravietui, Traian Basescu incheie un deceniu in care, orice ar spune cei mai mari adversari ai sai sau putinii sustinatori care i-au ramas fideli, Romania s-a schimbat fundamental si a suferit transformari majore, atat din punctul de vedere al evolutiei institutiilor, dinamicii sociale, economic si mai ales al clasei politice. Traian Basescu si-a inceput primul mandat de presedinte cu promisiunea ca va face istorie. Si a facut timp de 10 ani, in doua mandate la Cotroceni, cat si cum nu a reusit niciun alt politician pana la el.
Dupa ce i-a cucerit pe romani promitandu-le ca vor trai mai bine si ca-i va trage in tepele din Piata Victoriei pe marii corupti ai patriei, Traian Basescu a schimbat inca de la inceput regulile, asumandu-si galagios rolul de jucator activ in schimbul celui de mediator, asa cum i-ar fi recomandat traditia si, nu in ultimul rand, Constitutia. O schimbare care a fost mai degraba pe placul romanilor, lucru confirmat de rezultatul de la prima tentativa de suspendare din 2007. Si s-a pastrat astfel cel putin pana la criza economica si austeritatea care i-a urmat in 2010. Abia taierile bugetare i-a intors pe romani impotriva in cel de-al doilea mandat – rezultatul referendumului pentru demitere din 2012 consimtind ruptura definitiva dintre presedinte si popor.
Daca urarea „sa traiti bine!” s-a pierdut pe drumul lung al reformelor si crizelor de toate felurile, promisiunea legata de tepele din Piata Victoriei este poate victoria cea mai mare si rezultatul cel mai concret al epocii Basescu. La finalul ei palmaresul celor care au ocupat puscariile sau se pregatesc sa o faca ar fi speriat gandul prin extrema sa varietate – de la fosti premieri, ministri si parlamentari pana la celebri oameni de afaceri, moguli media, patroni din fotbal sau jucatori celebri, jurnalisti si chiar judecatori – nimeni nu pare sa fi scapat. Nimeni mai putin cei foarte apropiati de Traian Basescu, daca e sa-i ascultam pe criticii traditionali ai presedintelui.
E latura intunecata a lui Traian Basescu, punctul cel mai delicat al celor doua mandate pentru a carui corecta intelegere e nevoie poate sa mai treaca mult timp pentru a putea discerne corect dreptatea de vendeta.
