Este, de departe, una dintre cele mai justificate măsuri de curățenie internă din ultimii ani.
Unicul control dispus – dar și cel mai necesar
În mod deloc întâmplător, procurorul general Alex Florența a ordonat o singură verificare punctuală la nivelul parchetelor conduse de magistrați: cea a activității lui Bogdan Pîrlog. Controlul a fost declanșat în iunie 2025, în urma unei sancțiuni aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii, care a stabilit că Pîrlog a ignorat un ordin al superiorului ierarhic.
Verificarea s-a concentrat pe perioada 1 ianuarie 2024 – 10 iunie 2025 și a vizat activitatea managerială, instrumentarea cauzelor penale și folosirea instituției delegării. Rezultatul? O radiografie a eșecului profesional.
Rată scăzută de operativitate, haos în gestiunea dosarelor
Parchetul Militar condus de Pîrlog avea, în perioada analizată, de două ori mai multe cauze decât orice alt parchet militar. Însă, paradoxal, și cea mai slabă rată de soluționare. Nu doar volumul de muncă îl copleșea, ci și modul dezordonat în care conducea instituția. Activitatea a fost marcată de lipsa unei viziuni manageriale, de abuzuri în distribuirea cauzelor și de un refuz constant de colaborare cu ceilalți procurori.
În loc să eficientizeze instituția, Pîrlog a preferat să o transforme într-o platformă de imagine personală.
20 de acțiuni disciplinare – un caz-școală de indisciplină cronică
Deși în spațiul public a pozat adesea în „procurorul curajos" și „reformatorul sistemului", în realitate Bogdan Pîrlog a fost de-a lungul anilor autorul unui lung șir de conflicte, plângeri, ieșiri publice și acuzații lansate fără probe. Nu mai puțin de 20 de acțiuni disciplinare i-au fost deschise de Inspecția Judiciară. Un record rușinos, care vorbește de la sine despre relația sa cu regulile profesionale și disciplina instituțională.
A vrut să fie o figură publică, dar a uitat că, în justiție, nu reputația în presă contează, ci eficiența, integritatea și respectul față de colegi și lege.
Refuzul de a respecta ierarhia – marca Pîrlog
Unul dintre cele mai grave reproșuri aduse în raportul de control este modul în care Pîrlog a sfidat regulile de ierarhie profesională. Refuzul de a pune în aplicare un ordin superior, în mod repetat, arată nu un om independent, ci unul care nu înțelege ce înseamnă funcționarea unei instituții militare sau judiciare. Parchetele nu sunt tribune politice și nici feude personale.
Această formă de insubordonare cronică a blocat activitatea colegilor, a deteriorat climatul profesional și a sabotat în mod direct funcționarea justiției militare.
O decizie necesară pentru sănătatea sistemului
Revocarea lui Bogdan Pîrlog trebuie privită ca un act de igienă instituțională. Nu este vorba despre răzbunare, nici despre politică, ci despre necesitatea de a curăța sistemul de figuri toxice, de indivizi care se erijează în martiri ai justiției în timp ce își bat joc de mandatul public.
Independența magistraților nu înseamnă libertatea de a sabota instituția din interior. Iar libertatea de exprimare nu înseamnă transformarea funcției publice într-un platou de televiziune sau într-un cont de Facebook cu accente de mesianism.
Concluzie: Timpul impostorilor se termină
Cu această decizie, Parchetul General transmite un semnal clar: epoca procurorilor care fac zgomot dar nu livrează nimic se apropie de sfârșit. Bogdan Pîrlog a fost o întruchipare a justiției spectacol, a vedetismului steril, a conflictului artificial ridicat la rang de virtute. Sistemul are nevoie de profesioniști tăcuți, nu de impostori gălăgioși.
Revocarea lui este nu doar justificată, ci tardivă.
