"Sfânta Treime" a lui Andrei Rubliov este considerată, aproape în unanimitate, drept cea mai celebră icoană ortdoxă din toate timpurile, dar nu foarte multă lume știe de ce. Și, mai ales, nu mulți știu că în vremurile noastre sunt mai frecvente și mai cunsocute variantele "Sfintei Treimi" pe care Biserica le consideră eretice.
Puțină lume știe că reprezentarea grafică a Sfintei Treimi este una dintre cele mai profunde, subtile și disputate teme ortodoxe încă din Evul Mediu.
Imaginea lui Dumnezeu-Tatăl a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. "De acum inainte chipul Domnului sa nu mai fie pictat in reprezentarile cele absurde si nepotrivnice pentru ca nimeni nu L-a vazut niciodata in trup. [...].
Textul făcea referire la o reprezentare tot mai des răspândită în acea perioadă, așa numita Sfântă Treime "Paternitate", care-l înfățișează pe Dumnezeu -Tatal ca un bătrân, cu Fiul Său - Hristos în poală și Sfântul Duh ca un porumbel.
In consecință, s-a stabilit că icoana Sfintei Treimi care înfățiseaza "ospitalitatea lui Avraam” si care corespunde intru totul invataturii Bisericii este cea pictata de Andrei Rubliov, care a reprezentat cele trei Persoane biblice sub forma de ingeri, care nu se deosebesc foarte mult între ei.
După unii comentatori, Îngerul din mijloc l-ar simboliza pe Hristos, care arată cu mâna pocalul euharistic. În favoarea acestei interpretări este culoarea veșmintelor, constând dintr-un chiton vișiniu cu brâu auriu și cu himation albastru, tipice pentru reprezentările medievale ale lui Hristos, potrivit ziarullumina.ro.
Povestea celui mai important pictor iconar rus a fost transpusă într-o capodoperă cinematografică semnată de marele regizor Andrei Tarkowski.
