În fiecare an, pe 5 mai, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pr Sfânta Mare Muceniță Irina. Singura fiică a lui Liciniu, rege în Cetatea Maghedon, aceasta s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope. Vă prezentăm în continuare repere și semnificații despre numele pe care-l poartă mai multe românce: Irina.
De la vârsta de 6 ani, a fost închisă de tatăl ei într-un turn cu mai multe camere, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare, Caria și cu Apelian, un bătrân înțelept.
Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu, care i-a spus: Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina („pace”) și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”, scrie Alba24.ro.
Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian și a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la creștinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. În cele din urmă, ea reușește însă să îl convertească pe tatăl ei la creștinism.
A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împărați. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniță, întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierastrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei, ca și când trupul ar fi fost de marmură. Acelasi rege a legat-o de o roată de moară, sub o moară de apă și a dat drumul șuvoiului, nădăjduind că așa fecioara muceniță se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie și nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată ca un animal, cale lungă, dincolo de cetate. „Cu adevărat sunt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!”, a rostit mucenița, alergând legată în urma torționarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos, crezând și botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tăuri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniță Irina.
Tot pe 5 mai, Biserica face pomenirea Sfinților Mucenici Neofit, Gaie si Gaian.
