Securiștii se mișcă și astăzi, unii ajunși la vîrste înaintate, lejer și convenabil în apele tulburi dintre mit, legendă și adevăr. Cei mai mulți dintre ei s-au retras discret, lăsînd locul celor pe care i-au ”crescut”. Alții au murit. Tuturor le-au convenit de minune ”teoriile conspirației” (pe unele ei înșiși le-au ”cultivat” în presă), care le-au exacerbat rolul și influența și de care au profitat din plin, în realitatea mult mai prozaică a satisfacerii nevoii lor insațiabile de putere și bani, scrie istoricul Marius Oprea.
Adevărul e întodeauna la mijloc. Dar, ceea ce nu se poate nega e că ”moștenirea” lor profesională, dobîndită în Securitate și acum transferată ”moștenitorilor” lor nu a fost niciodată lăsată departe, ci a fost pusă în slujba noilor stăpîni politici. De la ei au primit protecție, pe ei i-au slujit cu toată ”expertiza” lor și de către ei au fost întodeauna recompensați pe măsură, scrie Oprea, într-un editorial mediafax.ro.
Unul dintre acești securiști, notează istoricul, personaj enigmatic, dar cu roluri importante în momente cheie din istoria tranziției, a fost generalul Dan Gheorghe.
”Ștafetă” între generații, de la unchiul Gheorghe la nepotul Coldea
Dan Gheorghe s-a născut în 1953, în comuna Sinta din județul Arad. Ca mulți alți tineri de la țară, atras de mirajul unui trai ușor și de puterea conferită de uniforma de Securitate, s-a înscris și a absolvit Școala de Ofițeri de la Băneasa, între între 1966 și 1969 și a absolvit, ca majoritatea securiștilor generației sale, Facultatea de Drept la fără frecvență (promoția 1973). Pe 1 septembrie 1969 a fost încadrat în Securitatea Municipiului București, unitate de elită a Departamentului Securității Statului, iar pe 20 octombrie 1988 a fost mutat la UM 0620 (USLA).
În decembrie 1989 era locțiitor pe probleme informative al comandantului acestei unități, colonelul Gheorghe Ardeleanu, și, în circumstanțe neelucidate, ca șef al ”dispozitivului de Securitate” de la Aeroportul Otopeni a ajutat un grup de peste 50 de securiști să părăsească România cu acte false, iar ulterior a reușit să blocheze ancheta într-un anumit dosar al Revoluției, distrugînd toate dovezile – este vorba de dosarul misteriosului zbor al avionului Rombac de la Sibiu.
La înființarea Serviciului Român de Informații, în martie 1990, Virgil Măgureanu l‑a recuperat și l‑a numit adjunct al șefului Brigăzii Antiteroriste din SRI. De aici, Dan Gheorghe și‑a continuat cariera în Serviciul de Informații Externe, de unde în 1993 a făcut un salt spectaculos, fiind avansat la gradul de general-maior și numit la comanda UM 0215, Serviciul secret al Ministerului de Interne35, trecînd în tabăra lui Gelu Voican Voiculescu. După alegerile din 2000, a făcut parte din valul de securiști reactivați de Ion Iliescu.
S-a spus (și aici, pe bună dreptate) că el l-a protejat și susținut în carieră pe Florian Coldea, cel socotit drept ”eminență cenușie” a ”binomului” SRI-Justiție din vremea lui Traian Băsescu; e socotit de unii și ”naș” al unei importante forțe politice, USR-PLUS, care ”aduce un suflu nou” și un loc cald multora dintre odraslele foștilor securiști și ale informatorilor lor, mai notează Marius Oprea.
Potrivit acestuia, Coldea s-a bucurat și de susținerea unor oameni ”crescuți” în Serviciul Român de Informații de unchiul său, generalul Dan Gheorghe: e vorba de generalul Ion Ștefănuț, fostul șef al Inspectoratului pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului, și de generalul Sorin Brăteanu șeful Secretariatului General al SRI (nașul său de căsătorie și cel care i-a deschis ”pîrtia” în carieră).
Unchiul său Dan Gheorghe a fost perceput după 1989 drept prototipul ”aripii conservatoare”, ”ceaușiste” din noile structuri de informații, în special datorită acțiunilor sale din timpul Revoluției, pentru care a fost cercetat în ”dosarele Revoluției” – dar pentru scurtă vreme. După ce în 7 decembrie 2004 generalul Dan Voinea a reușit să redeschidă aceste dosare, printr-o rezoluție de infirmare a ”neînceperii urmăririi penale” față de un mare număr de militari (a se citi aici inclusiv securiști) și civili, printre care și generalul în rezervă Dan Gheorghe (dispusă în 20 septembrie 1995) și reluarea urmăririi penale în cauză, prin rezoluția nr. 406/C/1147/II/2009 din data de 9 aprilie 2009, procurorul general al Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, Laura Codruța Kovesi a dispus infirmarea rezoluției lui Dan Voinea și a clasat din nou dosarul. Venise vremea, de astă dată, ca ”nepotul” Coldea, parte în ”binomul” cu doamna Kovesi să-și ajute unchiul, retras în confortul unei vile, dar suferind de inimă.
(...)
Dan Gheorghe, artizanul puterii lui Coldea – i-a dat dosarele SIPA
"În 2003, cu o mare discreție, generalul Dan Gheorghe a fost numit adjunct al generalului Marian Ureche, șeful Serviciului Independent de Protecție și Anticorupție din Ministerul Justiției, care a întocmit ”dosare personale” cu date compromițătoare (inclusiv din viața intimă a magistraților), pentru a controla deciziile instanțelor", mai scrie Oprea.
"Dan Gheorghe a fost cel care a transmis către SRI, adică lui Coldea, cel puțin în format electronic, datele stocate la centrala de comandă a SIPA: cînd a fost închis serviciul secret din Ministerul Justiției în martie 2006, s-a constatat că hardurile computerelor acestuia fuseseră șterse și rescrise (probabil încă din noaptea alegerilor, cînd rezultatele acestora au fost evidente), pentru a nu putea fi recuperate informațiile inițiale stocate pe ele. Astfel, nepotul său Florian Coldea a primit ”dosarele personale” ale unui mare număr de magistrați, un atu important în crearea „binomului” SRI-Justiție, prin protocoalele secrete încheiate cu Parchetul General și DNA, prin care, practic, SRI-ului i s-a oferit posibilitatea de a participa la anchete penale (fosta Direcție a VI-a de Cercetări Penale a Securității). Se poate spune că mentorul lui Coldea în această acșiune a fost vechiul și experimentatul securist Dan Gheorghe", mai scrie Oprea.
