Ușoară, ieftină și practică, a fost mult timp tratată ca un obiect lipsit de importanță, folosit rapid și aruncat fără prea multă atenție. Tocmai această utilizare reflexă a transformat-o într-o problemă majoră de mediu, iar autoritățile europene au decis să intervină direct asupra modului în care aceste ambalaje sunt fabricate, utilizate și recuperate. În Uniunea Europeană, schimbările au început deja, iar sticla PET se pregătește să arate și să funcționeze diferit față de ceea ce consumatorii știau până acum.
Capacul care nu se mai pierde: măsură obligatorie în toată Uniunea Europeană
Începând din luna iulie 2024, toate statele membre ale Uniunii Europene aplică regula capacelor nedetașabile, cunoscute sub denumirea de „tethered caps”. Acestea rămân fixate de gâtul sticlei și după deschidere, o soluție care a provocat numeroase nemulțumiri în rândul consumatorilor. Dincolo de disconfortul resimțit la utilizare, rațiunea introducerii acestui sistem ține de impactul major pe care capacele separate îl au asupra mediului. Autoritățile europene au constatat că o mare parte dintre acestea ajung să fie aruncate în natură, contribuind la poluarea apelor și a ecosistemelor.
Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, aproximativ 70% din totalul deșeurilor marine este reprezentat de ambalaje și sticle din plastic. În același timp, organizația Deutsche Umwelthilfe arată că doar jumătate dintre sticlele PET de unică folosință sunt reciclate efectiv într-un circuit închis. Restul ajung fie în gropi de gunoi, fie în mediul natural, unde persistă pe termen lung, așa cum semnalează și publicația Heidelberg24.
Aspectul sticlei se schimbă: mai puțină transparență, mai mult plastic refolosit
Transformările nu se opresc la capac. Legislația europeană prevede că, începând cu anul 2025, fiecare sticlă PET comercializată în Uniunea Europeană trebuie să conțină minimum 25% plastic reciclat. Pragul va crește la cel puțin 30% până în anul 2030, conform acelorași norme. Această cerință va avea un impact vizibil asupra aspectului ambalajelor. Sticlele ar putea deveni mai mate, mai puțin lucioase sau pot prezenta nuanțe ușor neuniforme, ca urmare a compoziției materialului.
Specialiștii din domeniu precizează însă că modificările de ordin estetic nu afectează calitatea produselor sau siguranța consumului. Diferențele de culoare sau transparență sunt consecințe normale ale folosirii plasticului reciclat, într-un context în care reducerea cantității de materie primă virgină a devenit o prioritate la nivel european.
Magazinele, sub presiunea volumelor tot mai mari de ambalaje returnate
Creșterea reciclării și introducerea procentelor obligatorii de plastic refolosit au dus la un alt efect direct: volumele de sticle returnate au crescut semnificativ. Sistemele de garanție, implementate deja în multe țări europene, impun comercianților mari obligația de a prelua ambalajele de la consumatori. Pentru a face față acestui flux, retailerii sunt nevoiți să își adapteze infrastructura.
Kaufland, de exemplu, a instalat automate noi pentru colectarea ambalajelor, cu scopul de a accelera procesul și de a gestiona mai eficient cantitatea tot mai mare de sticle PET returnate. Astfel de investiții au devenit necesare pe măsură ce regulile europene transformă reciclarea dintr-o opțiune într-o obligație.
PET-ul și siguranța consumatorilor
De-a lungul timpului, plasticul a fost asociat frecvent cu riscuri pentru sănătate, iar sticlele PET nu au fost ocolite de controverse. Institutul Federal German de Evaluare a Riscurilor (BfR) a transmis însă că materialul PET, în sine, prezintă un risc scăzut pentru consumatori. Sticlele sunt fabricate dintr-un polimer termoplastic transparent, caracterizat prin rezistență la șocuri și o greutate foarte redusă comparativ cu alte materiale utilizate pentru ambalare.
Aceste proprietăți explică de ce PET-ul a devenit atât de răspândit la nivel global și de ce, în ciuda schimbărilor impuse de legislația europeană, el rămâne un element central al industriei ambalajelor. Noua etapă prin care trece acest tip de sticlă nu presupune dispariția sa, ci o adaptare forțată la cerințele tot mai stricte legate de protecția mediului și gestionarea deșeurilor.
