Autoritățile prezintă măsura drept o modalitate de a întări disciplina în școli, însă specialiștii în educație avertizează că reforma readuce în actualitate un instrument de control specific perioadei sovietice, cu potențial de a sancționa opiniile incomode și de a transforma obediența într-o cerință formală a procesului educațional.
Nota la comportament devine obligatorie din 2026
Ministerul Educației de la Moscova a anunțat la mijlocul lunii ianuarie că, începând cu 1 septembrie 2026, toate instituțiile de învățământ vor introduce o notă obligatorie la comportament. Evaluarea se va aplica tuturor elevilor, de la clasa întâi până la finalul liceului.
Criteriile sunt extrem de largi: disciplină, interacțiune socială, implicare în activitățile școlare, calități personale și respectarea regulilor interne. Printre elementele luate în calcul se numără participarea la activități extracurriculare, implicarea în așa-numita „muncă social utilă” și obediența față de indicațiile profesorilor.
O idee susținută politic încă din 2024
Propunerea a fost discutată public pentru prima dată în decembrie 2024, în cadrul Consiliului Prezidențial pentru Drepturile Omului. Atunci, Vladimir Putin a sugerat că merită „cel puțin dezbătută” și a subliniat că o astfel de notă ar trebui „să aibă un impact real”.
Ulterior, adjunctul ministrului Educației, Olga Koludarova, a prezentat reforma ca pe un instrument menit să contribuie la „dezvoltarea personalității elevilor”, să întărească rolul formativ al școlii, să promoveze „valorile tradiționale” și să protejeze „onoarea și demnitatea profesorului”, scrie Meduza.
O întoarcere la practicile sovietice
Evaluarea comportamentului nu este o noutate în Rusia. Sistemul a fost introdus în școlile sovietice în 1944, inițial pe o scară de cinci trepte, iar în 1970 a fost simplificat la trei calificative: „exemplar”, „satisfăcător” și „nesatisfăcător”.
Deși părea o formalitate, consecințele erau severe. Elevii care primeau calificativul „nesatisfăcător” la final de an nu aveau voie să susțină examenele și nu primeau diplomă, ci doar o adeverință de frecventare a cursurilor. Sistemul a fost eliminat în 1989.
Experții: un mecanism de control, nu de educație
Specialiștii consultați de publicația Takie Dela consideră că reforma actuală reînvie logica disciplinară a epocii sovietice. Expertul în educație Mihail Pavlovets afirmă că nota la comportament a apărut într-un context în care școala era folosită ca instrument de îndoctrinare, iar problemele structurale – clase supraaglomerate, pregătire insuficientă a profesorilor – erau compensate prin măsuri punitive.
Pavlovets avertizează că, în prezent, efectele ar putea fi și mai extinse. În opinia sa, evaluarea comportamentului ar putea deveni parte a unui sistem mai amplu de monitorizare socială, asemănător modelului de „credit social” din China, în care „încrederea” în cetățean este urmărită încă din copilărie.
El consideră că astfel de metode „reprezintă o recunoaștere a neputinței sistemului educațional și a statului de a rezolva problemele acumulate, și a lipsei oricăror alte instrumente”.
„Conformare obligatorie” – o nouă realitate pentru elevi
Aceleași temeri sunt împărtășite de pedagogul Dima Zitser, care vede în noua notă un mecanism de supunere și, adesea, de umilire.
Potrivit acestuia, elevii nu vor fi evaluați doar pentru comportamentul lor în clasă, ci și pentru conformarea la directivele ideologice. Dacă profesorul cere elevilor să împletească plase de camuflaj, vor trebui să o facă. Dacă li se spune că statul este mai important decât individul sau că Rusia este înconjurată de dușmani, vor trebui să repete mesajul. Iar dacă la orele de „studii despre familie” li se predă că iubirea este acceptabilă doar în forma aprobată de conducerea politică, orice dezacord va fi sancționat.
Un sistem educațional în care obediența devine criteriu oficial
Reforma anunțată pentru 2026 transformă comportamentul într-un element central al evaluării elevilor, dar și într-un potențial instrument de control ideologic. În timp ce autoritățile vorbesc despre disciplină și valori tradiționale, criticii văd în această schimbare o revenire la metodele de presiune și conformare care au marcat decenii întregi de educație sovietică.
