Ortodoxe
Sf. Mc. Laurenţiu, arhidiaconul; Sf. Sfinţit Mc. Xist, episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit
Greco-catolice
Sf. arhidiac. m. Laurenţiu
Romano-catolice
Sf. Laurenţiu, diacon m.
Sfântul Mucenic Laurenţiu este pomenit în calendarul creştin ortodox la 10 august.
Sfântul Laurenţiu era arhidiacon al episcopului Romei, Sixt, scrie agerpres.ro.
Papa Sixt a fost luat de prefectul cetăţii, Valerian, împreună cu clericii Bisericii din Roma, şi a fost închis alături de mulţi alţi creştini în temniţa poporului.
Papa şi doi diaconi au fost duşi în faţa împăratului Deciu (249-251), persecutor al creştinilor. Împăratul a cerut papei Sixt să se închine zeilor pentru a-şi proteja clerul şi pe ceilalţi creştini şi să-şi cruţe propria sa viaţă.
În timp ce Sixt era dus spre templu pentru a jertfi zeilor romani, sau, dacă nu ar fi voit, să-i fie tăiat capul, Sfântul Laurenţiu i-a ieşit în cale şi i-a strigat: "Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru că am împărţit deja comorile pe care mi le-ai încredinţat", căci la sfatul părintelui său, acesta a vândut vasele bisericii şi a împărţit banii săracilor.
Cei care l-au auzit au crezut că el este deţinătorul unui tezaur, din acest motiv a fost luat de soldaţi şi somat să-i dăruiasca împăratului comorile de care vorbise.
Ca împăratul să cunoască despre ce comori era vorba, Sfântul Laurenţiu a cerut câteva zile pentru a aduna şchiopii, orbii şi bolnavii, neputincioşii şi pe toţi cei care primiseră ajutorul său, şi împreună cu aceştia a apărut în faţa împăratului.
Ruşinat şi mânios de această privelişte, împăratul a cerut în cele din urmă ca arhidiaconul să se închine idolilor.
Sfântul Laurenţiu a refuzat şi a fost închis în temniţă. Aici l-a vindecat de orbire pe un condamnat, Lucillus, pe care l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune a cerut şi a primit şi el botezul. Acesta din urmă s-a numărat în rând cu mucenicii, fiind omorât pentru credinţa în Hristos.
După mai multe chinuri, Sfântul Mucenic Laurenţiu a fost întins pe un grătar aşezat pe cărbuni aprinşi. Primind pătimirea focului, Lavrentie a stins focul cel necurat al idolatriei. În iconografie, el este reprezentat cu cădelniţa cu jar în mână, cădind şi înmiresmând Biserica lui Hristos. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
