Sărbătoare mare pe 27 ianuarie. E cruce neagră în calendarul ortodox

Pentru credincioșii care vor să se închine marelui ierarh, am redactat lista locurilor unde se mai găsesc Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur :

* Schitul Darvari, București, România.
* Mănăstirea Secu, Județul Neamț, România.
* Catedrala Episcopala din Craiova, România.
* Biserica Sfânta Ecaterina, Facultatea de Teologie din București, România, unde se vor păstra până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului.
* Catedrala Sfântul Gheorghe, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (actualul Istanbul), Turcia.
* Mănăstirea Filoteu, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur.
* Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan, cu urechea stângă întreagă. Se spune de către părinții cei din vechime, că la urechea stângă i-a tâlcuit Sfântul Apostol Pavel înțelesurile Sfintelor sale Epistole și a rămas neputrezită spre mărturie că tâlcuirea sfântului a fost de o reală sfințenie.
* Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia.
* Capela Imaculata Concepție, Basilica San Pietro, Roma, Italia, potrivti creștinortodox.ro)

Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai cunoscuți, pomeniți si iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, s-a născut în anul 347, în Antiohia. Întreaga lui viață și-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos. El avea harul vorbirii. Sfântul a fost numit „Gură de Aur” datorită cuvântărilor sale neegalate vreodată de vreun predicator. Se spune că atunci când Sfântul începea să predice, cuvintele sale reușeau să pătrundă în inima tuturor celor care ascultau. Astfel, el deschidea o ușiță pe care niciun altul dintre oamenii vremii aceleia nu reușea. Prin cuvintele sale „de aur”, sfântul urmărind zidirea celor sfinte în inimile creștinilor și atacarea abuzurilor de orice fel, politice și autoritatea din Biserica și din Imperiul Roman din acea vreme.

Sărbătoarea, însemnată în Calendarul Ortodox cu cruce neagră, este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în fața personalității istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaștelor Sfântului să îndrepte nedreptatea pe care părinții săi, Arcadiu și Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului și exilarea lui.

Ziarul Lumina informează că la data de 16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor Paști, a fost scos cu sila din biserica arhiepiscopală a Constantinopolului de ostașii împărătesei Eudoxia și închis în reședința arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu, până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când, la 20 iunie 404, cu aprobarea împăratului Arcadius, a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz.
După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns după 77 de zile la Cucuz, în Armenia Mică. De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol și Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistențele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe țărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol și Antiohia și pentru a nu influența pe credincioșii din capitala imperiului.

După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Această călătorie a afectat iremediabil starea precară a sănătății Sfântului și, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate“.

După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaștele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.

Când racla cu sfintele moaște a ajuns în portul capitalei imperiale, toți locuitorii, în frunte cu împăratul și patriarhul, au ieșit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoții au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a așezat în genunchi sub racla Sfântului și a cerut iertare în numele părinților săi, împăratul Arcadius și împărăteasa Eudoxia: „Iartă, părinte,greșeala ce ți s-a pricinuit ție din invidie!“.