Iacob a fost unul dintre cei patru frați, Iacob, Iosif, Simon și Iuda, fii ai lui Cleopa și ai Mariei, verișoară a Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria.

Pe Iacob îl chema Iacob al lui Alfeu deoarece tatăl sau, Cleopa, purta și acest nume. Iar pentru a putea fi deosebit de Iacob, fiul Salomeei și al lui Zevedeu, acesta mai este cunoscut și sub denumirea de „Iacob cel mic”. Astfel, Sfântul Apostol Iacob îl văzu pe Domnul Iisus Hristos Înviat.

Mai mult, acesta era încredințat de învierea morților, fapt combătut de saduchei, motiv pentru care aceștia îl urau. La conducerea acestora se află Ana cel tânăr, fiul al arhiereului Ana, personaj care luptase din toți rărunchii pentru răstignirea Mântuitorului. În anul 62, pe când Sfintele Paști erau sărbătorite, saducheii se folosesc de faptul că noul procurator, Albin, care a fost numit în locul lui Festus, cel care murise, nu ajunsese încă pentru a-și lua slujba în primire și plănuiesc să îl omoare pe Sfântul Apostol Iacob, scrie calendarulortodox.ro

Potrivit istoricului Eusebiu de Cezareea, episcopul Ierusalimului se urcă pe cea mai înalta platforma a templului de unde îndemna poporul să renunțe la credință în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Totuși, Iacob, rudă Domnului mărturisește cu și mai multă tărie credință în Mântuitorul nostru, motiv pentru care este aruncat de la acea înălțime mare. Totuși, acesta nu muri pe loc, apucând să se roage la bunul Dumnezeu spunând: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Un filu al lui Rehav, care era și preot, îi ia apărarea sfântului însă puțin cam prea târziu dat fiind faptul că un pagan din mulțime apucă să îl lovească în cap pe Sfântul nostru Apostol Iacob, care își da sufletul în mâinile bunului Dumnezeu.

OFERTE FOARTE BUNE LA eMAG! LE POTI CONSULTA AICI!!!