Sărbătoare mare vineri. Ce nu ai voie să faci pe 22 iunie. E mare păcat

Sarbatoare 22 iunie. Sfântul Grigorie s-a născut în București, în anul 1765, din părinți cucernici și iubitori de Dumnezeu, primind la botez numele de Gheorghe. Încă din pruncie s-a arătat iubitor de înțelepciune, învățând cu multă râvnă și dragoste la școli înalte ale vremii, unde a dobândit o cunoaștere temeinică a învățăturilor.

S-a învrednicit să ajungă, apoi, ucenic al Sfântului stareț Paisie, în vestita Lavră a Neamțului, unde a primit îngerescul chip al călugăriei, sub numele de Grigorie, și unde a fost hirotonit ierodiacon. De timpuriu și-a desăvârșit darul său de tălmăcitor al Sfinților Părinți din limba greacă, spre folosul Bisericii noastre românești.

Împlinirea dorului nestins după liniștea pustiei și l-a aflat mergând la Sfântul Munte Athos, unde s-a zidit sufletește, prin cercetarea marilor nevoitori neștiuți de lume. După întoarcerea la Mănăstirea Neamț, a continuat truda de tălmăcire a cărților duhovnicești, pe care o începuse înainte de pelerinajul său la Athos, apoi, chemat de episcopul Iosif al Argeșului, s-a așezat la Mănăstirea Antim din București, iar după o vreme la Mănăstirea Căldărușani, așezământ monahal organizat nu cu mult înainte de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica.

Sarbatoare 22 iunie. Aici l-a găsit domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica (1822-1828), la începutul anului 1823, care cu multe rugăminți l-a chemat la București și l-a ridicat în scaunul de mitropolit al Țării Românești, nemaiaflând pe cineva care să-i fie asemenea în smerenie și înțelepciune.

Ca arhipăstor nu și-a îngăduit odihnă, ostenind neîncetat spre binele Bisericii, așezând ierarhi vrednici în scaunele de la Argeș, Râmnic și Buzău, zidind noi biserici, hirotonind preoți cucernici, rânduind și gospodărind cu bună chibzuială bunurile Mitropoliei, întemeind noi școli de luminare a poporului.

Întreaga viață și lucrare a mitropolitului Grigorie în ogorul Domnului a fost o pildă de sfințenie și de iubire jertfelnică pentru păstoriții săi, de ajutorul său bucurându-se mulți sărmani, văduve și copii săraci cărora le oferea hrană, adăpost și cărți spre învățătură. De aceea, la moartea sa nu s-au găsit în chilie bunuri sau bani, ci o mulțime de cărți pregătite de el spre a fi oferite în dar școlarilor.

Sarbatoare 22 iunie. Șirul binecuvântaților ani de arhipăstorie avea să fie curmat de suferințele unui surghiun de peste 4 ani și jumătate, în care mitropolitul Grigorie a fost trimis de către ocârmuirea rusească stăpânitoare în Principatele Române.

Având cugetul liniștit, a purces pe drumul pribegiei, mai întâi la Chișinău (ianuarie 1829 – septembrie 1832), apoi la Buzău (septembrie 1832 – aprilie 1833) și, în cele din urmă, la Mănăstirea Căldărușani (aprilie – august 1833), încredințându-se cu totul în mâna lui Dumnezeu și rostind, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Sarbatoare 22 iunie. Reîntors din surghiun (22 august 1833), mitropolitul s-a bucurat că poate vedea începută reînnoirea bisericii Mitropoliei din București, lucrările de aici încheindu-se la câțiva ani după mutarea sa la Domnul, în ziua de 22 iunie, anul mântuirii 1834. Cu doar câteva ceasuri înainte de a-și încredința sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, cerea celor din preajmă, ca o dorință arzătoare, continuarea fără oprire a tipăririi ,,Vieților Sfinților”, atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor.

Pentru viața sa curată, pentru păstorirea sa cu vrednicie și pentru nevoințele sale pilduitoare, mitropolitul Grigorie Dascălul a fost trecut în rândul Sfinților din calendar, în anul 2005, conform basilica.ro.