"Putem rămâne în adăposturi multă vreme", susţine Ihor Buhlaev, un angajat al oţelăriei, în vârstă de 20 de ani, îmbrăcat în echipament de protecţie argintiu. "Cred că asta ne dă o şansă de supravieţuire", spune el, având pe fundal scânteile care sar din metalul topit, relatează AFP, preluat de Agerpres.
Complexul metalurgic din Zaporojie, în sudul Ucrainei, nu a fost cucerit de invadatorii ruşi, însă producţia s-a oprit treptat, pe măsură ce se apropia linia frontului.
Buncărele subterane de la Azovstal şi Zaporijstal au fost construite la începutul anilor 1930, când omenirea se refăcea după un război mondial şi se îndrepta spre următorul. Aceste adăposturi au fost gândite să adăpostească mii de muncitori.
Din informațiile existente, la Zaporijstal există 16 buncăre. Acestea sunt construite la adâncime și sunt apărate de o poartă anti-deflagraţie. Înăuntru se află săli lungi, cu şiruri de bănci de lemn, în care încap până la 600 de oameni.
Cel vizitat de jurnaliștii de la AFP este prevăzut cu rezervoare de apă pentru toalete, alimente de urgenţă şi chiar sticle de ap.
Suprafaţa oţelăriei din Zaporojie este de circa 5,5 kilometri pătraţi, cam jumătate din a celei de la Mariupol. Complexul este însă mare, atât de mare încât deplasarea între unităţi se poate face eficient numai cu vehicule. Impresionante sunt şi numărul de ascunzători posibile în şirurile de clădiri şi tunelurile de dedesubt, şi posturile de observaţie de la înălţime, mai arată sursa citată.
