SÂMBĂTA MARE. Sâmbăta Mare, ultima zi din Postul Paștilor, este ziua în care creștinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune și chemat la viață veșnică.
SÂMBĂTA MARE. După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de așteptare a glorioasei Învieri a Domnului.
Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paștilor și ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, așteptăm Învierea Lui.
Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această așteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodărești și menajere.
Tradiția spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul și se gătesc bucatele tradiționale. Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămășițe de dezordine a caselor și se fac ultimele retușuri la hainele de Paști.
SÂMBĂTA MARE. În acestă zi se prăznuiește îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad pentru a ridica la viața veșnică pe cei adormiți, iar duminică se sărbătorește Învierea Domnului.
Iosif din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sânge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.
SÂMBĂTA MARE. O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiția spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăși noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbații ar trebui să poarte cel puțin o pălărie nouă.
Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coș cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfințit. În coș se asează un prosop curat, o lumânare albă, ouă roșii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câțiva câței de usturoi și o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de prețuire a sărbătorii și de mândrie personală.
SÂMBĂTA MARE. Obiceiuri și tradiții în Sâmbăta Mare:
Sâmbăta Mare este ultima zi dedicată pregătirii bucatelor tradiționale de Paști. Tot acum, trebuie să ne ocupăm de hainele pe care le vom îmbrăca în noaptea Învierii și în ziua de Paști.
În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor și fac ultimele retușuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paști. Se sacrifică mieii.
SÂMBĂTA MARE. De Paști se spune că femeile trebuie să aibă măcar o cămașă nouă, iar bărbații măcar o pălărie.
Începând de luni și până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Înviere se schimbă hainele cu altele noi, albe.
În noaptea din Sâmbăta Mare nu se doarme. Se spune că în această noapte, cerurile sunt deschise și Domnul vede înăuntrul ființelor, așa că dorințele fiecăruia sunt mai ușor de îndeplinit. Cel mai bun moment pentru formularea năzuințelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini și rezultatul lor va dura tot anul.
SÂMBĂTA MARE. Dacă te împiedici în timp ce te îndrepți către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu și plin de încercări.
Ouăle de Paști apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate, dacă păstrează cojile, grăbesc căsătoria.
