Oltenița. Aici, înainte de 1989, munceau peste 7.000 de oameni pe cele două platforme industriale importante ale orașului: turnătoria de fontă Turol și Șantierul Naval.
Galați. Până la Revoluție, la Sidex munceau aproximativ 31.000 de persoane, fiind cel mai mare combinat siderugic din Europa Centrală și de Est. Cele trei platforme industriale au traversat perioada tranziției cumva asemănător: un regres constant. La mijlocul anilor 2000 ambele orașe au fost ținta a doi investitori indieni, Lakshmi Nivas Mittal și familia Gupta, ambii cu scopul declarat de a face afaceri siderurgice. Sidex-ul a devenit Arcellor Mittal și încă funționează, având 6.500 de angajați, dar ceea ce se întâmplă la Oltenița este de domeniul comediei absurde.
Ne întoarcem în anul 2005. Atunci au venit pentru prima oară la Oltenița reprezentanții familiei Gupta pentru a investi într-o fabrică metalurgică care urma să creeze 500 de locuri de muncă. Suma pe care au promis-o a lăsat cu gura căscată autoritățile locale. „Au spus că vor să investească 156 de milioane de euro în acea fabrică. Vă dați seama că pe noi ne-a atras, fiind vorba de un oraș în care nu mai se producea aproape nimic”, își amintește Florian Cercel, fost viceprimar al orașului.
La început indienii au părut hotărâți. În 2007 au cumpărat, de la Primărie, CTZ Oltenița, fosta centrală termică din zonă, și, de la AVAS, platforma industrială TUROL. În 2008 au mai cumpărat de la Primăria locală un teren de 14 hectare, urmat, în 2011, de un altul tot de 14 hectare.
2012, familia Gupta a achiziționat de la AVAS și șantierul naval din Oltenița, prin firma Evergreen, care nu mai funcționa. Au ajuns astfel la aproape 40 de hectare de teren pe malul Dunării cu scopul declarat de a construi o fabrică metalurgică.
Continuarea materialului o puteți citi AICI!
