Boala Lyme este cauzată de o bacterie numită „spirochete” și se transmite prin căpușe infectate. Cu toate acestea, Lyme nu este o boală transmisibilă de la o persoană la alta. Ea provoacă afecțiuni ale pielii, ale articulațiilor, iar în cazurile mai grave, afectează chiar și inima sau sistemul nervos.
Lyme este numită și „boala cu o mie de fețe” pentru că simptomele acesteia pot fi deseori confundate cu cele ale altor afecțiuni, ceea ce o face extrem de greu de depistat. Medicii spun că acestă boală se manifestă în trei etape. Într-o primă fază Lyme are o manifestare cutanată, când se pot observa mici inflamații la nivelul pielii. La câteva zile de la mușcătură poate apărea o pată roșie, în jurul locului unde a avut loc mușcătura. Ea se poate vedea clar, fiind ca un punct roșu-aprins.
Acest tip de iritație se numește “eritem migrator”. Apoi, pot apărea alte reacții asemănătoare, însă, chiar dacă se pot observa multiple iritații, nu însemnă că au fost mai multe mușcături. De multe ori, manifestările cutanate sunt însoțite de amețeli, spasme musculare sau chiar dureri de cap, confundate deseori cu simptomele unei afecțiuni virale. Cu toate acestea, doar trei din patru oameni dezvoltă acestă iritație.
Etapa a doua – apar afecțiunile cardiovasculare. Iritațiile trec de la sine, în aproximativ patru săptămâni de la muscătură. Alte simptome pot apărea chiar și la câteva luni de la iritația inițială. În acest timp însă bacteria s-a instalat în organism și afecteză articulațiile, inima și chiar sistemul nervos.
În cea de-a treia fază pot apărea probleme ale sistemului nervos central.
Odată cu dezvoltarea bolii, inima va avea foarte mult de suferit. Pot apărea inflamații ale organului care determină un ritm cardiac anormal și poate cauza chiar și un infarct. Odată afectat și sistemul nervos poate apărea paralizia la nivelul feței, stări de confuzie, o percepție deformată asupra realității, chiar și meningită. De asemenea sunt afectate și articulațiile, care se inflamează și devin tot mai dureroase. De cele mai multe ori, articulațiile de la nivelul genunchilor sunt primele care cedează. Durerile articulare provocate de Lyme sunt, de cele mai multe ori, confundate cu simptomele unei boli cronice. Cum se poate pune un diagnostic corect De multe ori, acestă boala poate fi descoperită într-un stadiu incipient, odată cu apariția iritației inițiale. Ulterior, boala poate fi descoperită prin analiza sângelui.
Odată descoperită, afecțiunea pe care și medicii o percep ca având „o mie de fețe”, poate fi tratată cu antibiotic. Tipul tratamentului va fi însă stabilit în funcție de stadiul în care a fost descoperită boala.
Descoperită datorită unor mame, în Lyme, Colorado Numele acestei afecțiuni a fost dat chiar de orășelul unde au fost întâlnite primele cazuri. În 1975, un grup de mame din Lyme, Colorado, au atras atenția cercetătorilor, după ce copiii lor fuseseră diagnosticați cu artrită reumatoidă. Boala, care părea a fi una reumatoidă a fost catalogată drept Lyme abia în 1982, după ce un grup de cercetători a descoperit că, de fapt o bacterie afectase organismul celor mici.
Sursa: doctorulzilei.ro
